Sute de credincioși din Grințieș și din împrejurimi s-au adunat astăzi, 19 septembrie, la sfințirea bisericii Parohiei „Duminica Tuturor Sfinților”, știind că Sfânta Liturghie va fi oficiată de IPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Oameni de toate vârstele, de la copii mici, purtați în brațe de tinerii părinți, până la bunicii – mulți în straie populare, care au îngenuncheat direct pe pavajul de piatră din curte, au participat la momentele importante ale zilei: înconjurarea bisericii, binecuvântarea Sfântului Altar, sfințirea picturii, Sfânta Liturghie și răsplătirea preoților, a ctitorilor, a arhitectului și a primăriței pentru contribuția adusă la ridicarea bisericii.
Cuvintele din predica IPS Teofan i-a ținut atenți pe credincioși: ”Îl urmăm pe domnul Hristos prin lepădarea de sine. Această lepădare de sine este, poate, lucrul cel mai greu din viață, pentru că lepădarea de sine înseamnă să renunți la mândria ta, la orgoliul tău, la conștiința ta de superioritate în raport cu ceilalți și lucrul ăsta, știți bine, este foarte greu. Orgoliul este marele dușman al mergerii pe calea lui Dumnezeu, mândria este marea otravă care ne împiedică și ne ucide în mersul nostru către Dumnezeu, ambițiile nemăsurate sau conștiința propriei superiorități în raport cu alții constituie, de asemenea, marele obstacol, pe care dacă nu-l putem depăși, nu ne putem numi pe noi creștini, purtători de crucea lui Hristos și următori de Hristos. Noi, ca oameni, nu vom lepăda întrutotul, niciodată, mândria și orgoliul. Și, recunoscând aceasta, suntem deja pe calea cea bună. Luptăm împotriva acestora, îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute și nădăjduim că poate, chiar dacă l-am îndepărtat cu totul pe marele dușman – cum îl numea părintele Arsenie Papacioc de la malul mării – orgoliul din noi, nădăjduim că poate odată cu trecerea timpului, cu ispitele de care ne lovim, devenim puțin mai conștienți de ceea ce suntem, de micimea noastră, de păcatul din noi și aceasta înseamnă îmbrăcarea cu haina smereniei. Iar cel care este îmbrăcat sau tinde să se îmbrace cu haina smereniei, merge foarte ușor pe calea care duce către Dumnezeu. Unde se desfășoară această cale? În viață bineînțeles. Și care sunt cele două ajutoare, două spații, două câmpuri în care viața omului poate să meargă frumos către Dumnezeu? Cele două sunt viața de familie și viața de parohie”.
Oamenii din Grințieș au dovedit, astăzi, că viața de familie și viața de parohie sunt la fel de importante pentru ei. S-au bucurat pentru că, după 17 ani de trudă, biserica lor, nouă, mare și frumos pictată, este sfințită, iar evenimentul în sine, semnificativ pentru comunitate, a fost organizat cu mare atenție, până la nivel de detaliu. Li se citea mulțumirea în priviri, dar n-au uitat de vechea bisericuță din lemn, unde au fost botezați și unde s-au cununat, și s-au dus să se închine și acolo. Despre istoricul, pe scurt, al două biserici puteți citi aici.
Cristina Mircea