Eveniment important pe Valea Muntelui: sfințirea bisericii din Grințieșul Mare

Comunitatea din Grințieș se află în agitația ultimelor pregătiri pentru un eveniment așteptat, cu răbdare, de mulți ani: sfințirea bisericii din Grințieșul Mare. Programată pentru ziua de 19 septembrie, slujba de sfințire va fi oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, un motiv în plus pentru locuitorii de pe toată Valea Muntelui să participe la marea sărbătoare. Construcția bisericii a început acum 17 ani.

”Piatra de temelie a fost pusă pe 12 septembrie 2004, de către actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fost Mitropolit al Moldovei, Preafericitul Daniel, înconjurat de un sobor de preoți. După aceea, în 2005, a început să se toarne temelia, în 2005-2006 s-a ridicat biserica, s-a tencuit și s-a pus acoperișul. Ulterior, timp de 10 ani, s-a continuat cu pictura, care este făcută de către domnul Roman Valeriu de la București. Catapeteasma este făcută de un meșter de la Vânători, domnul Ovidiu Țucă, iar pictura de pe catapeteasmă este realizată de un meșter local, domnul Marius Cătălin Popovici. Și ocnițele din afară sunt pictate tot de dumnealui. Totul s-a desfășurat cu oameni de aici, din comunitate, care au ajutat foarte mult, de la prima piatră, până la stadiul la care am ajuns acum când, prin bunăvoința Preasfințitului părinte mitropolit Teofan am primit binecuvântarea ca pe 19 septembrie să aibă loc sfințirea sfintei biserici. Hramul este Intrarea Maicii Domnului în Biserică, iar parohia are hramul Duminica tuturor sfinților, după hramul bisericii din lemn, monument istoric”, ne-a declarat preotul paroh Gheorghe Simionescu.

• Biserica muzeu – lăcașul construit de 17 familii de ardeleni

Biserica nouă, de zid, a fost construită în același perimetru cu biserica veche a satului, astăzi clasată ca monument istoric – singurul din toată comuna. În biserica-muzeu, cum o denumește părintele paroh, se slujește doar o dată pe an, la vecernia hramului acolo, și se mai țin slujbe de cununie pentru tinerii care vor neapărat să-și jure credință în fața lui Dumnezeu în același loc ca părinții sau bunicii lor.

Biserica este simplă, din lemn, iar starea în care se află dovedește că este locul de suflet al comunității.

”Biserica a fost construită în 1793-1794, de oameni veniți din Ardeal, alungați din cauza prigoanei generate de unirea bisericii ortodoxe cu biserica catolică. Este o biserică a 17 familii în frunte cu preotul lor, care s-au retras încoace și au avut parte de liniște, cum s-a întâmplat și în zona Ceahlăului, a Bistricioarei. Ulterior a fost biserică de cimitir și din 2001 este biserică de sine stătătoare, biserică de parohie. Primul preot paroh este părintele Dumitru Pintilie care a început tot ceea ce vedeți. Pictura sfântului lăcaș este cea originală, făcută de Teodosie Zugravul, în unele locuri se mai vede semnătura lui. Stranele sunt originale, toate icoanele de asemenea, datate fiecare în parte. Cam toate ar trebui restaurate și nădăjduim cumva să continuăm acest proiect, după ce terminăm cu sfințirea. Catapeteasma trebuie restaurată, s-au luat probe, sfintele uși sunt la Iași, la Muzeul Mitropolitan, am vorbit cu părintele consilier să ne permită să le lăsăm acolo, pentru că există centrul de restaurare. Elementele detașabile pot fi restaurate la Iași, iar pentru cele fixe, vor veni restauratorii la Grințieș”, spune părintele Gheorghe Simionescu.

Atât catapeteasma, cât și icoanele din biserică sunt pictate în ulei pe lemn și sunt de o expresivitate specială. Dar fumul lumânărilor arse în bisericuța veche de peste 200 de ani și-a spus cuvântul. Părintele paroh își dorește nu doar restaurarea icoanelor, ci și schimbarea acoperișului, mai ales că dranița a fost pusă acum 40 de ani.

În pridvorul bisericii și în pronaos sunt două șevalete pe care sunt așezate fotografii de la momentele importante din viața creștină a comunității. Preoți oficiind cununii, imagini de la hramuri în care apar părintele Ioan Ilie, care a resfințit biserica din centrul comunei, sau părintele Vasile Maftei, un preot foarte iubit de localnicii care îi aprind lumânări la mormânt în fiecare duminică și-l trec în pomelnicele cu ”adormiți”. Forme de respect care vorbesc despre bunul simț al satului de odinioară, păstrat și acum la Grințieș.

Cristina Mircea