Învățat de mic să nu umilească niciodată pe nimeni, Adrian Vasile Niță, prefectul județului Neamț, pledează pentru o administrație umană, sens în care a dat jos toate ”filtrele„ și primește în biroul său pe oricine are o problemă. Iar oamenii au venit, de la cei care spun că este nevoie de locuri de muncă, până la vârstnicii care nu vor decât un pic de atenție și o bancă în fața blocului. Despre modul în care vede munca de echipă, despre ”uimirea” pe care a sesizat-o în Prefectură și despre una din instituțiile care-l nemulțumesc, am discutat într-o fereastră, dintre două probleme de rezolvat.
– Vă place să fiți prefect?
– E frumos prin prisma faptului că poți să ajuți oamenii. Am rămas cumva uimit de uimirea lor, pentru că fiind obișnuiți cu programări la audiențe și cu amânări, sunt uimiți în primul rând că sunt primiți chiar în birou aici, și că îi tratez ca pe oameni. Sunt nedumerit și eu pentru că pe funcția de prefect au fost și oameni care aveau aspirații politice și mi se părea chiar util pentru ei să ia contact cu problemele, cu viața cetățenilor și să afle în mod direct de la ei cu ce se confruntă.
– Adică era o distanță?
– Nu era o distanță era, pur și simplu o barieră. La modul – programare, dar vedem când o fi, îi chemăm, îi pasăm la un alt coleg, sau li se dădeau niște răspunsuri l de genul ”Trebuie respectată legea”, ”Am transmis problema dumneavostră primăriei de care aparțineți”. Nu se implica nimeni să dea un telefon, să întrebe la primăria respectivă despre ce este vorba.
– Din ce spuneți până rezultă că nu ați deschis doar ușa biroului dumneavostră către oameni, ci și ușile Prefecturii. Erau închise?
– Așa susțin ei, eu n-am fost aici să văd, dar faptul că vin primari care n-au intrat pe aici de ani de zile, spune destul. I-am primit pe toți, fără nicio problemă și fără să-i tratez diferențiat, în funcție de culoarea politică.
– Cum s-a schimbat viața dumneavostră de când dețineți această funcție?
– Nu mai am timp. Sunt foarte puțini angajați aici, sunt și remunerați prost, mai puțin decât cei din primării, e un volum de activitatea foarte mare și n-am reușit în nicio zi să termin înainte de ora 5, nici chiar vinerea. Îmi lipsește timpul pe care-l petreceam cu familia, dar mai compensăm în week-end, dacă nu mai apare câte un eveniment nedorit. Deci problemele sunt timpul și volumul de muncă, dar au fost și satisfacții. De exemplu modul în care s-a gestionat criza umanitară a refugiaților sau faptul că am reușit să rezolv problema medicului de la Țibucani. Am găsit în doamna doctor Didina Condurache un om extraordinar, care ducea oviață bună în Portugalia, era la copii, în Lisabona, și nu mă așteptam sincer să se întoarcă, dar a acceptat imediat. Este un om deosebit.
– Ce loc vă place în Piatra-Neamț și care sunt locurile preferate din județ?
– Curtea Domnească mi se pare un loc frumos, pentru că oamenii, în general, vin să se recreeze acolo și vin cu zâmbetul pe buze, și cu un gând bun. Suntem cumva oraș turistic și ar trebui să ne dezvoltăm în direcția asta, pentru că omul vine în concediu cu gândul să cheltuie, vine bucuros, nu-și drămuiește banii, are energie pozitivă, de asta ar fi tare bine și important pentru noi să reușim să dezvoltăm turismul. Mai ales că avem o mulțime de locuri frumoase în tot județul, preferatele mele fiind Lacul Cuiejdel, Cetatea Neamțului, Pădurea de argint dintre Agapia și Văratec și Cheile Bicazului. Avem, iarăși, peste 500 de monumete istorice în județ, adică avem un potențial fantastic, pe lângă faptul că suntem binecuvântați cu un relief de excepție.
– Și care sunt zonele care nu vă plac?
– Nu cred că sunt zone în Piatra-Neamț care să nu-mi placă deloc, dar mi-ar plăcea să fie mai atent îngrijite, adică se vede un pic o lipsă de implicare dacă treci de primul rând de blocuri sau dacă te îndepărtezi de centru. Eu dacă aș fi primar sau dacă m-aș gândi să candidez vreodată, m-aș gândi cum mi-ar plăcea mie să fie orașul în care trăiesc, m-aș gândi la lucruri simple și la faptul că oamenii n-ar trebui să meargă cu capul plecat, că au suficiente probleme. Măcar locul în care trăiesc să fie curat, să beneficieze de siguranță, să știe că-și poate duce copilul sau nepotul undeva unde cineva are grijă de el. Am fost și m-am întâlnit cu niște pensionari, care nu-și doreau decât un loc în care să se întâlnească și să socializeze. Nu voiau să le dea nimeni nimic gratuit, doar posibilitatea de a se putea întâlni. S-au adresat primăriei, au avut niște proiecte, le-au fost respinse. Și sunt posibilități de a le acorda atenție și de-ai face să se simtă utili. Am văzut prin țările nordice bătrâni în aceeași locație cu copii și tineri, care stau la cămin, la grădinițe. E genul de atmosferă ca între bunici și nepoți. Vârstnicii vor doar un pic de atenție și de afecțiune.
– Trăim într-o lume nebună grăbită, divizată, egoistă și poate și de aceea nu este atât de multă înțelegere pentru problemele aparent mărunte.
– Tatăl meu a lucrat în combinat, mama mea a fost contabilă. Tata mi-a zis că-mi dă bani să mă duc la școală, dar m-a rugat un singur lucru: ”Eu investesc în educația ta ca să nu trăiești toată viața cu capul plecat, dar dacă ajungi cineva, nu-i umili pe cei care-s mai jos ca tine!”. Asta mi se pare mie că lipsește. E foarte multă ură, foarte multă aroganță, nu mai este decență, oamenii sunt înverșunați, bine și politicul a promovat asta, dar la nivel local mi se pare că e foarte simplu să rezolvi probleme. Nu ține nici de București, nici de UE, nu ține decât de tine. Dacă aș fi primar, cred că după ședința de dimineață, mai ales în ziua de azi când vine informația spre tine prin rețelele de socializare și nici măcar nu mai trebuie să trimiți angajații să identifice o problem, nu se poate să dureze totul atât de mult. Mai ales când ai o armată de oameni, mai mulți decât Jandarmeria, nu știu dacă nu și decât Garnizoana Piatra-Neamț. L-am văzut pe domnul primar că a vorbit despre asociațiile de locatari care n-au plătit utilitățile de 10 ani, dar el în cei aporoape 2 ani de când e la primărie a întrebat vreun angajat de câte ori a fost la asociațiile alea să vadă ce se întâmplă? Există o comunicare? În fața porții primarului am văzut că este un sens giratoriu cu flori, aranjat frumos, nici nu-ți vine să crezi. Deci cineva știe să facă lucrurile astea, dar nu și în Dărmănești, de exemplu. Dacă vrei să fii credibil, tratezi toate zonele la fel și pe toți oamenii la fel. Nu poți să te plângi că nu ai bani să rezolvi mai multe lucruri odată, dar să cumperi la primărie autoturism de peste 30.000 de euro, că ai o jenă să mergi cu un Duster. Asta nu e grijă pentru banul public.
– Apropo de administrație eficientă și aproape de oameni, care credeți că sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un funcționar public?
– În primul rând, să fie om. Și să dea dovadă de solidaritate. Eu când am lucrat la Publiserv, mă duceam iarna și luam o sacoșă de șosete, îi controlam pe cei de la deszăpezire și dacă erau uzi la picioare, îi puneam să-și schimbe șosetele, iar pe cei înghețați îi trimiteam la căldură, să se odihnească. Vara le luam bere fără alcool și înghețată când lucrau cu asfaltul care pleca din stație la temperatura de 110 grade. Sunt oameni, au problemele lor, nu poți să-i tratezi ca pe niște roboți. În două luni și jumătate, cât a durat atunci sezonul până m-au schimbat din funcție, s-au asfaltat 31 de străzi și două parcări, cea de la Orion unde-s taxiurile și cea de la Laguna. Știți ce se întâmplă cu muncitorii? Dacă nu te comporți frumos, nu-i înțelegi și nu faci echipă cu ei, te sabotează. Se duce unul și taie un furtun la un utilaj în garanție și spune că nu se poate interveni, că trebuie programare la București, că e în leasing și uite așa pierzi timpul. Nu mai bine faci echipă? Când am plecat, din 103 angajați vreo 97 au semnat pe o hârtie și au trimis-o la primărie să nu mă schimbe, că fac proteste. Abia i-am calmat.
– În afară de Primăria Piatra-Neamț, vă mai nemulțumește activitatea vreunei instituții? Și dacă nu, de ce doar a primăriei?
– Cred că sunt un pic cam mulți în administrația locală și sunt conduși ineficient. Sunt peste 200 de angajați la primărie, peste 200 la Direcția de Asistență Socială, fără asistenții personali, deci doar angajați, despre ei vorbim, aproape 300 la societățile primăriei și 100 la Poliția locală. Nici nu vreau să mă gândesc câți sunt șefi, dar cred că mai mulți decât am eu angajați în Prefectură. La cât e orașul ăsta de mic, ar trebuie ca în fiecare dimineață, unul din angajații primăriei să aștepte în scara fiecărui bloc – îmi place gluma asta – și să ureze o zi bună pietreanului care pleacă la muncă. Orașul e comasat și restrâns, nu suntem pe un câmp ca în Galați, aici e relativ simplu să mături, să faci curat, să nu fie praf. Există vreun patron în județul Neamț care să nu aibă grija a 800 de salarii și să nu aibă eficiență? Nu există! Cum să stai cu o resursă umană de aproape 800 de oameni și să arate orașul ăsta ca după război?
A consemnat Cristina Mircea
In afara de felicitari pentru modul in care a raspuns intrebarilor, acest prefect merita tot respectul pentru comportamentul lui uman,onest pentru intensa lui activitatea .Ar merita de asemenea tot sprijinul din partea cetatenilor , in bunele sale intentii fara aspiratii politice, fara a fi laudat ci doar apreciat si eventual sfatuit .Bravo,bravo ,bravo