România e țara în care cererile online se depun la ghișeul 2, iar de la ghișeul 4 ți se spune să revii mâine, pentru că solicitările se primesc până la ora 14, chiar dacă programul este până la 16. România e țara în care-ți plătești dările luând o chitanță de la un funcționar și făcând încă o coadă alături, la alt funcționar, care încasează banii. E mult prea complexă operațiunea, ca să poată fi ”efectuată” e un singur om.
România e țara instituțiilor și a comisiilor expandate, care ”constată” veșnic mii de nereguli după o tragedie, care se va repeta la milimetru. România nu învață nimic din propriile răni și din propriul doliu. Se târăște mai departe sfârtecată, cu pulpele sângerânde, cu inima încărcată (Giulești, Colectiv, Piatra-Neamț, Matei Balș, Constanța și câte altele), dar ține strâns în mâna stângă dosarul cu șină și are degetele mâinii drepte înțepenite pe ”componența comisiei de specialitate”.
România trece prin pandemie făcând apel la conștiința civică și la grija față de ”cei dragi”, dar convertește chestiunile nobile în ”mici, bere și muștar”, știind că sucul gastric rămâne cel mai mare inamic la vremuri de enunțată creștere economică. Mai frust, dar cinstit ar fi fost mesajul direct: ”Vaccinați-vă, că altfel ardeți în spitale!”.
Cristina Mircea
