Într-o perioadă în care spațiul public este invadat de verdicte bazate pe simple imagini, opinii sau fragmente de informații, cazul pacientei legate de pat într-o secție a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț se încadrează în mecanismul deja cunoscut: indignare, etichete dure și concluzii nefondate. Când un pacient își smulge perfuziile, devine incapabil să-și înțeleagă situația și-și poate agrava starea, echipa medicală este pusă în fața unei decizii care poate părea dură: imobilizarea temporară. Dar contenția, atât de ușor transformată în subiect de scandal, este o procedură reglementată în România, aplicată în condiții stricte, cu indicație medicală și, de regulă, sub supraveghere psihiatrică. Nu este un instrument de pedeapsă sau tortură, ci unul de protecție.
Însă, pe fondul încrederii fragile în sistemul medical, o imagine cu un pacient legat de pat devine un motiv suficient ca medicii să fie acuzați, ca suspiciunile mai vechi să capete o confirmare, iar rețelele de socializare să devină un tribunal care dă verdictul: tratament inuman, abuz, „spitalul groazei”.
- Între emoție și realitatea medicală
Pacienta din imaginea care a indignat multă lume are 47 de ani și suferă de o afecțiune genetică rară, progresivă, care afectează ficatul și sistemul nervos. În formele avansate, această boală se manifestă prin episoade neurologice severe: confuzie, agitație, pierderea contactului cu realitatea, comportamente imprevizibile și chiar auto-vătămare.
La internarea din luna martie, femeia prezenta traumatisme anterioare, inclusiv fracturi ale membrelor superioare, consemnate în foaia de observație ca fiind asociate lipsei de supraveghere din partea familiei. În aceeași zi, înainte de intubare, i s-a recoltat aspirat traheal, din care s-a izolat bacteria Klebsiella, pentru care pacienta a primit tratament antibiotic.
Motivul internării a fost unul grav: hemoperitoneu — acumulare de sânge în cavitatea abdominală — anemie secundară severă și șoc hipovolemic, toate asociate unui traumatism abdominal, consemnat ca având drept cauză tot lipsa de supraveghere din partea familiei. Documentele medicale menționează și existența unor chisturi splenice cu conținut hematic. Intervenția chirurgicală de urgență a fost necesară, iar evoluția postoperatorie a fost complicată de decompensarea unei ciroze hepatice, cu acumularea a aproximativ patru litri de ascită, redusă ulterior prin tratament diuretic, în colaborare cu medicul internist.
După perioada de spitalizare, pacienta a fost externată cu o escară de gradul I, de aproximativ 5 centimetri, superficială. La domiciliu, leziunea a evoluat însă sever, transformându-se într-o escară de gradul IV. În aceste condiții, pacienta a revenit la spital pe 12 aprilie, pentru tratament.
La această a doua internare, probele recoltate din plagă nu au mai indicat prezența bacteriei Klebsiella. În schimb, pacienta a devenit agitată, manifestând comportament violent și risc de autoagresiune. În acest context, s-a decis imobilizarea temporară, conform protocoalelor medicale. Decizia a fost luată după evaluarea pacientei de către directorul medical, un medic neurolog și un medic psihiatru.
Reacția publică extrem de critică la adresa spitalului a fost amplificată de o postare apărută pe rețelele sociale, în care o persoană din Constanța, care se prezintă drept medic, a descris situația în termeni alarmanți: presupuse leziuni cauzate de imobilizare, existența unor infecții nosocomiale și decese asociate acestora.
În fotografia distribuită nu se observă, însă, leziuni produse de imobilizare, iar datele medicale indică faptul că bacteria Klebsiella fusese identificată la prima internare. Iar afirmațiile referitoare la decesele cauzate de infecții nosocomiale nu au fost confirmate oficial. Însă cât mai contează confirmările oficiale, când medicina se judecă în logica rețelelor de socializare?
Informațiile obținute de la localnicii din comuna în care are domiciliul pacienta indică faptul că aceasta se află în grija unei surori, care a fost plecată o perioadă la fiica ei din Constanța și a angajat pe cineva care să-i țină locul. Circumstanțele în care a apărut diagnosticul de hemoperitoneu – rămân deschise mai multor variante. Spitalul nu a explicat detaliat, în postarea publică, nici complexitatea cazului, nici motivele contenției, lăsând loc interpretărilor și alimentând suspiciunile. Nu a răspuns nici comentariilor, dând impresia unei acceptări tacite a tuturor verdictelor și criticilor ”tribunalului” online. Iar între emoție și realitatea medicală s-a pierdut din vedere tocmai pacientul. Absolut nimeni nu a constatat că viața acestei femei, legate de pat, a fost salvată totuși, în acest ”spital al groazei”, care reușește să producă stare de sănătate. Dar puțini mulțumesc și prea mulți judecă!
Cristina Mircea
