”Dacă le punem copiilor în mână cartea, șahul și penelul, vom avea în câțiva ani o generație care joacă șah, citește, pictează și face drumeții”. De la această idee a plecat Vasile Mucenicu acum 9 luni, când a înființat Asociația ”Victoria” Tarcău, cu scopul de a aduna oamenii spre a construi împreună. Într-un articol-portret (care poate fi citit aici) vorbea despre faptul că în Tarcău nu există niciun teren de fotbal, niciun teren pentru orice sport, iar copiii nu au unde să se joace. Acum locul există, e nivelat, însămânțat cu gazon și în luna august acolo se va putea juca fotbal.
– Prinde contur o nouă poveste frumoasă și mai adăugați o ”victorie” celor deja consemnate în recentul istoric al asociației. Cum ați reușit?
– Poienița asta, situată pe malul apei, într-o zonă foarte disputată, aparține Direcției Silvice. E un loc unde se ieșea la grătar, se mai juca fotbal, dar foarte denivelat, foarte strâmb, o mică suprafață puteai folosi. Anul trecut, când am înființat asociația, am cerut primăriei să ne dea terenul în folosință. Nu s-a putut pentru că nu e al primăriei. Și atunci am început demersurile către Ocolul Silvic Brateș, iar acum două luni mi-a dat șeful de ocol acordul să-l amenajăm. Și am început, am băgat buldozere, excavatoare, l-am nivelat, i-am mărit suprafața de vreo 4-5 ori, că erau multe tufișuri.
– Ce va fi acolo?
– Teren de fotbal, teren de volei, teren de tenis, foișoare, loc pentru grătar, băncuțe, mese, leagăne și facem toate astea fără bani publici, cu muncă voluntară. Am găsit numai cioate și bolovani. Iar acum ce putem folosi cred că depășește 4000 de metri pătrați. Următorul pas era să-l însămânțăm, dar gazonul costă. Am fost pe la fiecare comerciant din Tarcău și au pus mână de mână să luăm gazon, au ajutat și domnul primar, și domnul vice. Am cumpărat câțiva saci de gazon, l-am însămânțat și a încolțit. Veneam de la muncă la 4-5 după-amiaza și mergeam până seara la ora 10 să-l stropim, așa rudimentar cu furtun, 4000 de metri pătrați, la lumina telefonului. Ore întregi, dar l-a ajutat foarte mult. Începe să iasă și va fi frumos.
– Când va putea fi folosit terenul?
– Până pe 15 august ne-am propus să nu jucăm fotbal acolo, dar se poate merge la picnic. Pe 15 august intenționăm să facem ziua comunei, o sărbătoare a tuturor, care nu s-a mai ținut de mai bine de 20 de ani la Tarcău. Atunci, probabil, se va juca și fotbal, dar până atunci vrem să facem foișoare, un circuit pentru copiii mici, la jumătate de metru de pământ să nu fie pericol, câteva leagăne, câteva băncuțe, dar ne trebuie lemn. Am trimis mesaje celor care au gatere pe Tarcău. Părintele de la Cazaci ne dă căpriorii și scândura, domnul Pașcău ne dă dulapi, strângem materialul și sâmbătă, 3 iunie, ne mobilizăm și mergem să construim. După o săptămână putem da drumul la grătare și într-o lună jumătate, în funcție de cum se dezvoltă gazonul, îl vom inaugura și la fotbal.
– Ați făcut demersuri pentru a salva de la demolare clădirea grădiniței vechi și a face acolo sediul asociației și locul de desfășurare a activităților cu copiii. Ce ați rezolvat?
– Exact ce am cerut în petiție, nici noi nu ne-am priceput prea bine la formulări. Am oprit demolarea ei, dar nu am obținut-o în folosință. Există un aviz de demolare, pentru că asta i s-a cerut expertului, iar el descrie pașii care trebuie făcuți înainte de demolare, însă nu scrie nicăieri în aviz că este afectată structura, clădirea e foarte bună. E făcută din bârne de lemn, trainică, se prăbușește orice altă clădire înaintea ei. Trebuie un pic de muncă, trebuie schimbat acoperișul, trebuie renovată, dar se poate face. Școala e în renovare și ne-am mutat cursurile în casa de prăznuire de la Cazaci. Ne-a primit părintele acolo și-i mulțumim.
– În 6 luni de zile ați organizat, pentru prima dată, un târg de Crăciun, un semimaraton, proiecții de film, zeci de campanii de ecologizare, plus activități cu copiii: șah, lego, dansuri, club de carte, drumeții. Care a fost cea mai frumoasă și importantă reușită?
– Semimaratonul, care a avut o participare mult peste așteptări. Au venit peste 200 de oameni din toate județele țării. Unii au făcut două zile pe drum. Am avut participanți de la Craiova, Cluj, Arad, București, Moldova nu mai spun, din toate județele au venit. M-a impresionat un domn de 82 de ani, care a făcut tot traseul mare, 23 de kilometri în 3 ore jumătate. Nimeni nu ne-a crezut că suntem la prima ediție. Am avut feedback senzațional, începând cu traseul foarte frumos, peisajul i-a încântat pe toți. A fost foarte bine marcat traseul și foarte bine pus la punct, am avut colaboratori cu experiență: Andrei Grigoroaie, care organizează ”Bate Toaca” și ”Semimaraton Curtea Domnească” și Nicu Macarie, campion național la maraton, care e de aici de la noi din Tarcău. Am avut foarte mulți voluntari, mulțumim Asociației Tânăr și Liber, care au făcut o atmosferă senzațională la toate punctele de alimentare, unde le ofereau participanților apă și alune. Inedită a fost tabăra, unde s-a gătit la ceaun mâncare bună, ca la munte, și s-au încins niște hore, de ținut minte. Scopul este promovarea comunei, dar pentru asta trebuie să creezi tot felul de evenimente, care pentru participanți să însemne experiențe frumoase, emoție și trăire.
– Ce evenimente, cu emoții și trăiri, pregătiți pentru viitor?
– În primul rând, vrem să amenajăm terenul, să fie loc acolo pentru toată comuna, semi-maratonul să devină tradiție, prin septembrie am vrea să facem și un circuit de mountain bike, iar mai nou avem un proiect care nu mai există nicăieri în zonă, din câte știu eu – un parc senzorial, dedicat în special copiilor cu dizabilități. E un traseu liniar de 30-40 de metri, cu bușteni pe margine, ca un fel de trotuar. Pe primii 4 metri e pietriș, apoi frunze, apoi nisip, apoi scoarță de copac și trebuie să mergi desculț. În scop terapeutic e foarte bun pentru toată lumea, dar în special pentru copiii care au deficit de orientare. Problema este să găsim terenul potrivit.
– Copiii din afara localității sunt antrenați în activitățile dumneavoastră?
– Da, vin și de la Tașca, vin și din Bicaz. Iar noi vrem să avem activități și pe perioada vacanței, ba chiar să le extindem. Acum vinerea sunt 2 ore, de la 16 la 18, vrem să facem de la 12 la 18. Nu e un program rigid, e multă libertate de creație, de mișcare, lucrăm un pic altfel.
– Comunitatea cum vă percepe față de începuturi, având în vedere suspiciunile inițiale?
– Foarte bine, chiar extraordinar de bine, nu 100%, sunt și cârcotași, sunt și comentarii, nu e o comunitate perfectă. Sunt apolitic, nu vreau să candidez la primărie și colaborez cu toată lumea, nu mă interesează culoarea politică. La Tarcău, ca peste tot, nu poți face decât două chestii: să te plângi la fel ca toată lumea sau să te apuci de construit. Și bine e să începi din pepinieră, cu copiii, în ideea că peste 10-15 ani va fi o generație de adulți cam cum i-ai visat.
A consemnat Cristina Mircea
