ATITUDINEA DE MARȚI: Noul ruralism, vechile metehne

0
Cătălin Chiței

Veșnicia s-a născut la sat. Pe lângă alte formule care ne definesc cultural, aceasta are tendința să ne țină ancorați într-o realitate paralelă și păguboasă. Să legi veșnicia (o lume care se întinde peste finalul tangibil) cu satul (lumea arhaică așa cum ne-a fost prezentată de predecesori) înseamnă de fapt să nu vrei/să nu poți evolua.

Dacă veșnicia nu s-a schimbat, pentru că nici nu ar avea cum, satul, dragă cititorule, da! A fost o evoluție bună? Statistica ne spune că nu, însă realitatea ne arată că transformarea acestuia s-a făcut cu pasul înainte și privirea înapoi. Iar rezultatul este unul pe măsură. Educația este ultima dintre preocupările satului românesc. Și cred că intuim și de ce. Copilul educat are tendința de a pleca. Și atunci cumva în veșnicia sa satul se protejează de dispariție prin inacțiune. Serviciile publice nu prea există. Și cred că intuim și de ce. Costurile lor sunt o povară pentru unii, existența acestora este un elemente de progres pentru alții. Luptele în interiorul comunităților sunt complicate, un război de gherilă dus între vecini și rude. Apa, canalizarea, gazele… înseamnă la fel de multe subiecte de dezbatere în cârciumile, la mesele festive sau în consiliile locale rurale.
Pentru că modernizarea (un cuvânt perimat de rumegarea lui administrativă până la irelevanță) nu ține doar de un drum cu asfalt, apă curentă sau televiziune prin satelit. Modernizarea înseamnă în primul rând îmbunătățirea vechiului până la inclusiv dispariția lui prin transformare totală. Modernizarea satului românesc a însemnat de fapt doar încercarea de urbanizare, și nu îmbunătățirea acestuia cu un model sustenabil economic și social. Un loc unde tinerii să-și dorească să rămână/să trăiască și nu doar să fie, în mare parte, un element de captivitate în lipsă de opțiuni.
Și să presupunem la absurd că noi nu am reușit să creionăm niște modele sustenabile. Dar măcar am încercat? Timid și fără entuziasm. Se transformă satul? Da, dar este o transformare atât de lentă, încât pare a fi trasă de carul cu boi. Veșnicia poate s-o fi născut la sat, dar asta nu trebuie să însemne moartea acestuia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.