Insuficient observate de oamenii care traversează comuna în goana mașinii, deloc promovate, dar unice în județul Neamț și posibil în întreaga Moldovă, porțile țărănești din Tazlău sunt o mândrie a localnicilor. Unele sculptate, altele lucrate doar din fierăstrău, cu decorațiuni aplicate, porțile sunt păstrate de zeci de ani, chiar dacă gardul este schimbat de câteva ori între timp.
”Încă se păstrează multe porți, unele – artă adevărată. Din păcate, din cei care le-au făcut mulți nu mai sunt. Nu mai avem meșteri în Tazlău, care să lucreze așa ceva astăzi”, a declarat viceprimarul Adrian Constantin Odor.
- De la avioane, la pictură și la daltă
Singurul sculptor din comună are acum 64 de ani și lucrează doar rame, panoplii pe care montează coarne de cerb găsite prin pădure și draperii – cum le spun localnicii. A muncit la fabrica de avioane din Bacău și, după ce-a dat faliment, s-a retras la Tazlău – localitatea lui natală. Și-ar fi dorit să fie pictor, dar au fost 7 frați acasă și părinții n-au avut posibilități să-l țină la un liceu de artă. Mai târziu, a studiat pictura, timp de 5 ani, la o școală populară de artă din Bacău.
Ion Ungureanu, Nelu, cum îi spune satul, a suferit un accident la circular, acum ceva timp, și are câteva degete afectate. Nu le mai poate îndoi bine, iar când e frig, îl dor. Lucrează și acum, dar nu ca atunci când era mai tânăr și cu mâinile întregi.
”Ce să vă spun despre porți? Oamenii se cam copiau unul pe altul. Eu am făcut porțile fostului primar Constantin Machidon. Mi-a spus să le fac în așa fel încât să iasă cum nu mai are nimeni în sat. Și le-am făcut. Normal, prin zonă, se folosesc decorațiuni care au legătură cu pădurea: frunză de stejar, ghindă, conuri și ace de brad. Sunt migăloase, dar iese frumos. Porțile vechi nu erau sculptate, se lucrau cu fierăstrăul de jur împrejur, și în partea de sus erau sub formă de inimioară. N-am avut pe cine să învăț. Care au venit și le-am arătat cum să facă, le-am spus că sunt niște etape care trebuie respectate, n-au avut răbdare. Acum lumea e grăbită și totul se face industrial”.
Nelu Ungureanu are un mic atelier, în care nu prea lucrează iarna, că e frig și degetele îl dor. Uneori, lasă dalta și ciocanul și pleacă să se plimbe pe prund. Se plimbă și se gândește la modele. Oamenii îl mai întreabă de unde le ia. Nu are internet, nu are facebook, nu se inspiră de nicăieri. Pur și simplu le are în cap. L-au ajutat cei 5 ani de pictură. Lucrează orice lemn, de la teiul moale, la nucul a cărui culoare îi place mult, până la arin, stejar, paltin sau măr. Depinde ce-i aduce clientul. Nu are lemn, în schimb are dălți făcute de el, pentru că cele din comerț sunt moi și nu taie perfect. Decorațiunile fine le face cu preduceaua în cruce, pe care știe exact cât de tare trebuie s-o bată cu ciocanul. Așa a lucrat și un alt meșter care a făcut
porțile unei gospodării de pe o uliță deprinsă din drumul principal. Nu are decorațiuni din tradiția Tazlăului, ci frunze de viță de vie și ciorchini de struguri.
”Cred că au aproape 20 de ani de când le-am pus”, spune gospodarul.”Nea Costică Dogariu le-a făcut, Dumnezeu să-l odihnească! A lucrat la ele mai mult de un an, era în vârstă și nu mai putea nici el ca în tinerețe, dar uitați ce-a făcut! Eu le întrețin. În fiecare primăvară trebuie periate de praf și date cu ulei de in. Și-or să mai țină mult și bine. Nu mai sunt meșteri în Tazlău, dar porțile făcute de ei încă sunt”.
Cristina Mircea