Astăzi, 31 august, s-a emoționat națiunea și a inundat internetul cu urări și declarații de iubire pentru limba română. Remarcabil efort, mai ales din partea celor care scriu cu ”â” la începutul cuvântului și tot ”ântreabă” câte ceva pe grupurile de Facebook, spun că ”datorită unei ploi torențiale au fost inundații” și se plâng că mai au ”decât” o țigară în pachet. Și este vorba despre persoane din palierul școlit, teoretic, cel puțin la nivel mediu. Dacă urcăm spre absolvenții de facultate, descoperim că incredibil de mulți nu știu să conjuge verbul ”a trebui”, de exemplu, și-l contorsionează cu câte un ”trebuiește neapărat”, au dificultăți când creează câte ceva și scriu ”crează”, se exprimă cu ”ei însuți” și spun că ”familia” este forma de plural a substantivului pentru că, prin definiție, este formată din mai mulți membri (am asistat la o astfel de discuție).
Dincolo de ziua aniversară a limbii române, instituită prin lege în anul 2013, astăzi s-au afișat rezultatele sesiunii din toamnă a examenului de bacalaureat. Peste două treimi din candidați, români cu toții, n-au promovat. De bună seamă, unii dintre ei s-au axat mai mult pe ”școala veți” și au competențe remarcabile în limbajul de fb: Bună, cf frumoas-o? Tea ântrebat cineva ceva? Mă dore stomagul, ce să fak? Mulțumesc pentru ânțelegere, Kaut chirie, V-a fii m-ai cald săptămâna vitoare, Miar sta bn cu tatoaje, Numai spune-ți minciunii”. Ultima expresie fiind folosită, imperativ, ca reacție la știrile despre Covid, în special. Că s-a umplut țara de ”sanitari” pricepuți de când cu pandemia. Foarte solidari, de altfel. Dacă îndrăznește cineva să corecteze gramatical o postare, corul de critici acerbi îi sare prompt în cap, scuzând ”românul” care tocmai și-a schilodit limba maternă, că ”scrie și el cum poate”.
Astăzi, de ziua limbii române, au făcut declarații, mai mult sau mai puțin inspirate, oamenii politici, personalitățile și desigur președintele Klaus Iohannis, care a afirmat, excesiv de optimist: ”Această comoară, care a dăinuit peste veacuri, va rămâne elementul central al identității noastre, întru mulți ani!”.
În fapt, săraca limbă română a ajuns Cenușăreasa identității noastre naționale. Trebuie scuturată de praf, îmbrăcată în rochie de gală și urcată pe piedestal. Este singura formă de iubire cu care îi suntem datori: respectul de fiecare zi.
Cristina Mircea
