Considerând că orice om își dorește în viață să fie competent pe cât mai multe planuri, așa și eroul poveștilor noastre, un oarecare domn Nelu a considerat că în funcția de paznic pe care o deține trebuie să fie policalificat, nu doar în materia braconajului cinegetic (materie la care gurile rele susțin că era foarte pregătit și performant), dar și cu privire la braconajul piscicol, pe care ar fi trebuit să îl combată.
Pentru a înțelege contextul și vechimea obiceiurilor locului, este necesar să facem o mică incursiune în istoria administrării lacului Bicaz. Lacul Bicaz, cea mai important resursă piscicolă din județul Neamț, a fost administrat de-a lungul timpului de mai multe entități, de stat sau nu, atât în spiritul legii și bunei gestionări cât mai ales exploatat în contexte și pentru interese particulare și obscure. Nu voi face aprecieri cu privire la ANPA și RNP și nici la modul în care au gestionat situația Lacului Bicaz pe care l-au folosit doar ca sursă de venituri.
O asociație căreia îi vom spune ANC ( Asociația Nelu și Compania) a gestionat Lacul Bicaz pe baza unui contract cu RNP – Direcția Silvică Neamț, până în anul 2009 având exclusivitate. Paza lacului era asigurată în principal prin 2 paznici de vânătoare și pescuit, pe care o să-i numim Nelu și Benzină (orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare).
Trebuie subliniat faptul că în acea perioadă braconajul piscicol era sport local și lipseau doar campionatele organizate amical între braconieri. În cadrul acțiunilor de control, cei doi paznici principali, Nelu și Benzină (nume fictive), au cunoscut majoritatea braconierilor de la Bicaz, până la Ceahlău și Poiana Teiului. Poveștile unor braconieri cu state vechi pe lac descriu acțiunile de ”control” efectuate de către vajnicii paznici de pescuit ca fiind de fapt șprițuri prelungite, plătite de braconieri în natură (pește braconat drept taxă de protecție). Ar fi fost chiar culmea să nu ”impoziteze ” nimeni această activitate ilegală.
Și cum peștii primiți de la braconieri nu erau mereu pe placul paznicilor sau suficienți pentru protocoale și plocoane către persoane cu funcții în diverse instituții, cei doi paznici au colectat și păstrat capturile din plasele găsite pe lac și au început să le utilizeze personal. Au predat plasele fără valoare ( scurte, rupte, ochiuri mici etc) la ANC și si-au însușit un număr considerabil de plase ”confiscate” care erau stare bună.
Înainte de plecarea în controale, paznicii amplasau plasele lor, de regulă în zona Baicu, acolo unde ANC deține o cabană, ce era în grija lui Benzină. De asemenea se anunțau braconierii ”afiliați” pentru a putea pregăti taxa, iar cei neafiliați sau cu ”taxele” neplătite erau lăsați fără plasele de pescuit.
Uneori, pentru determinarea afilierii, plasele găsite erau negociate și returnate braconierilor în baza unor înțelegeri făcute în noapte, cu clauze nescrise, dar acceptate de ambele părți, ca să fie toată lumea era mulțumită.
În anul 2009, o parte din Lacul Bicaz a fost obținută pe bază de contract de către Asociația Lupul Cenușiu, avându-l ca director pe Raul Papalicef, șeful Salvamont Neamț. Când a preluat administrarea părții de lac aferente contractului, braconierii din zonele administrate de Lupul Cenușiu au încercat abordarea directorului în speranța unei colaborări precum cea pe care o aveau cu ANC. Din fericire pentru pescarii sportivi, integritatea domnului Papalicef nu era de vânzare și s-au lovit de un refuz categoric. Lupul Cenușiu a început o adevărată luptă împotriva braconajului piscicol pe Lacul Bicaz, atât pe zona de competență, cât și sprijinind organe de control pe alte zone ale lacului spre marea supărare a celor care nu fuseseră deranjați niciodată și li se garantase o anumită ” imunitate”. Aceste lucruri nu le scriu pentru a lăuda pe cineva, dar contextul are legătură cu subiectul principal și este important pentru a înțelege ce a urmat și va fi povestit ulterior.
În urma schimbării legislației și a unor decizii politice, resursele acvatice din țară au fost scoase la licitație, ocazie cu care Lupul Cenușiu a pierdut licitația pentru zona pe care o administra, aceasta fiind adjudecată de către ANC. Aici începe partea interesantă a poveștii care a început a fi scrisă la o terasă din comuna Ceahlău, amplasată pe platoul de lângă lac.
Nu știu cine a lansat invitația (fie paznicii ANC au convocat braconierii la ședință, fie braconierii bucuroși de schimbare au făcut invitația) dar cert este că la ceas de seară, la locația mai sus amintită s-a ținut o întâlnire cu mâncare și băutură din belșug. Paznicii și pescarii comerciali neautorizați au denumit această beție ”prohodul sau veșnica pomenire a Asociației Lupul Cenușiu, marcând astfel terminarea unei perioade de restriște pentru braconajul piscicol și începerea unei noi colaborări fructuoase pentru ambele părți.
Dintre ”pescarii comerciali neautorizați”, am ales să îl numim doar pe cel mai cunoscut și cel mai important membru cotizant al impozitului pe profit, domnul Bosoi (orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare). Acest personaj care nu este autorizat în pescuitul comercial, deși este expert în acest domeniu, a fost vizat de mai multe anchete, dar de fiecare dată a reușit să scape cu cel mult o amendă, grație în primul rând legislației deficitare de la acea vreme.
În grupul restrâns al pescarilor comerciali neautorizați, acesta si-a câștigat locul 1 în ierarhie ca fiind cel mai prolific și abil pescar comercial. Domnul Bosoi este pescar sportiv, cu toate taxele plătite la ANC de foarte mulți ani, deși nimeni nu l-a văzut vreodată cu undița în mână și nici nu ar deține astfel de ustensile cu randament mic de captură.
Nu cunoaștem toate clauzele înțelegerilor nocturne cu paznicii ANC, dar se vorbește de o reală protecție promisă de către aceștia din urmă, protecție care nu ar fi fost tocmai gratuită.
Pentru că poveștile la gura sobei nu trebuie să fie prea lungi, e ceas de seară și cititorii trebuie să se odinească, închei cu promisiunea continuării seriei de povești pescărești și vânătorești.
N.B. Episodul 1 poate fi (re)citit aici.
