„Binecinstitorul Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, care tânjind după dragostea <lui Hristos> şi iubitor al cuvintelor lui Hristos fiind, cu râvnă a dat şi s-a scris şi s-a ferecat acest Tetraevanghel şi l-a dăruit spre rugă sieşi şi doamnei lui, Maria, şi copiilor lor, în biserica din curţile sale cele de pe Bistriţa, unde este hramul Naşterii Cinstitului şi Slăvitului Prooroc Înainte Mergătorul şi Botezătorul Ioan, al domniei sale an 40 şi al şaselea curgător. Şi s-a sfârşit cu mâna mult păcătosului, nevrednicul ieromonah Spiridon, în Mănăstirea Putnei, în anul 7010 <1502>, luna aprilie, 23 de zile” – acesta este textul de danie de la sfârşitul Tetraevanghelului, pe penultima filă, numerotată cu nr. 271.
Tetraevanghelul ieromonahului Spiridon este unul dintre puținele manuscrise vechi, păstrate până în zilele noastre, din timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Este scris pe pergament vitelin, având câte 20 de rânduri pe pagină, în semiuncială măruntă; patru frontispicii frumoase, motive geometrice în aur şi culori şi, pe câte o pagină întreagă, chipul fiecărui evanghelist, pe fond auriu. Ortografia este de redacţie medio-bulgară.
Manuscrisele vechi sunt opere caligrafiate, în genere, pe file de pergament vitelin (piele de viţel), cu conţinut religios sau laic şi împodobite cu varii elemente decorative (frontispicii litere ornate, viniete, chenare, reprezentări simbolice şi figurative, monocrome sau policrome) cunoscute sub numele de miniaturi. Termenul este derivat din denumirea oxidului roşu de plumb, numit miniu, folosit pentru început la executarea acestor decoraţiuni. Chiar dacă apoi s-au folosit în acest scop şi alte substanţe colorante, minerale sau vegetale, ornamentele respective au continuat să se numească miniaturi, dar înţelesul noţiunii s-a restrâns cu vremea numai la sfera ilustraţiilor figurative ale manuscriselor, extinzându-se apoi asupra tuturor reprezentărilor figurative de mici dimensiuni, indiferent de tehnica lor.
Considerat o adevărată capodoperă muzeografică a culturii medievale românești, Tetraevanghelul a avut o odisee remarcabilă. Copiat la mănăstirea Putna de către Ieromonahul Spiridon în 23 aprilie 1502, a fost donat de Ştefan cel Mare bisericii curţii domneşti din Piatra Neamţ, ca în 1615, cartea de cult să ia drumul Cameniţei din Podolia, luată fiind de trupele polone. Către sfârşitul secolului al XIX-lea (1868), manuscrisul a fost probabil răscumpărat din Cameniţa, restaurat şi repus în drepturile sale sacre, în cadrul bisericii „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iaşi. O serie de ex-librisuri ștampilă, cu titulatura Muzeului Național de Antichități din Bucureşti, dovedesc că la sfârşitul secolului al XIX-lea, cartea de cult a intrat în colecţiile muzeului administrat de Alexandru Odobescu şi, ulterior, de Grigore G. Tocilescu. Tetraevanghelul cuviosului Spiridon a făcut parte din inventarul tezaurului istoric al României care a luat drumul Rusiei ţariste în 1917, de unde s-a întors, în perioada comunistă (1956), împreună cu o parte din valorile istorice şi arheologice, restituite de Moscova, ca urmare a bunelor relații dintre România și URSS din acea vreme. Manuscrisul Ieromonahului Spiridon a intrat, pentru o anumită perioadă de timp, în evidenţa Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR). Odată cu deschiderea oficială a MNIR, 1971, Tetraevanghelul a fost transferat definitiv în patrimoniul celui mai mare muzeu al ţării. Excepționalul bun cultural a fost studiat și publicat de dr. Ginel Lazăr, cercetător științific în cadrul Muzeului Național de Istorie a României. Vizitatorii vor putea afla astfel, din expoziție, informații legate de conținutul manuscrisului și date despre călugărul Spiridon, caligraf iscusit, format în școala mănăstirii Putna, al cărui dascăl a fost însuși egumenul Paisie, vestit tahigraf și miniaturist. Un bogat material vizual surprinde evoluția lăcașului de cult de-a lungul secolelor XIX-XX, evidențiind statutul ctitoriei lui Ștefan cel Mare de centru al vieții spirituale și culturale a comunității din urbea Piatra. O parte din odoarele aflate în prezent în patrimoniul Parohiei Sfântul Ioan Domnesc vor putea fi admirate și ele în cadrul expoziției organizate la Muzeul de Artă Piatra-Neamț, în perioada 23 iunie-23 iulie 2023.
