După ce a avut realizări și un profit de excepție în anul 2022, Direcția Silvică Neamț se află sub semnul incertitudinii în 2023. Dar, până la noi ”ordine”, activitatea se desfășoară în parametrii stabiliți, începând cu nivelarea drumului care duce spre Izvorul Alb și încheind cu plantarea puieților – un milion în această primăvară. Detalii ne-a oferit, într-un interviu, directorul general, ing. Valentin Tămăslăcaru.
– Care este starea actuală a drumului spre Secu și Izvorul Alb – o durere de mulți ani pentru locuitorii celor două sate?
– Este un drum forestier, aflat în administrarea Direcției Silvice Neamț. Legea care permite transferul drumurilor forestiere din administrarea Romsilva către UAT-uri prevede că drumurile forestiere care deservesc fond forestier de stat nu se pot transfera către UAT-uri și, din păcate, secțiunea asta despre care vorbim deservește fond forestier de stat, deci nu putem face transferul către UAT Bicaz. Dacă se schimbă legislația, nu vom avea nimic împotrivă.
– Deci este drumul Direcției Silvice, deservește două comunități, și ați început să-l amenajați cât de cât.
– Da, a fost o ședință la prefectură, cu toți factorii implicați și interesați – Direcția Silvică, UAT Bicaz, reprezentanți ai comunităților locale, ISU – și am convenit să-l aducem într-o stare cât de bună putem ca drum forestier. Avem utilaje, se lucrează, am început din mai multe părți. Suntem condiționați, însă, și de vreme. Am început de lunea trecută să-l facem, a plouat, dar problema nu se va rezolva pe termen lung. Este drum forestier, vom avea transport de masă lemnoasă, când va fi vremea nefavorabilă, bineînțeles că vor mai apărea gropi. Noi ne-am luat angajamentul că o să-l întreținem, dar pentru asfaltare trebuie schimbată legislația, ca să se poată transfera la Primăria Bicaz. Sunt și două variante de acces din axial și pe acestea le putem deja transfera către UAT Bicaz, pentru că nu deservesc fond forestier de stat. Noi am trimis adresă către Primăria Bicaz înainte de ședința de la Prefectură și am informat. Până acum Primăria Bicaz nu a răspuns că vrea să le preia și, după ședință, UAT Bicaz ne-a mai transmis încă o întrebare la adresa pe care le-am trimis-o de o săptămână jumătate.
– Ce v-a întrebat?
– Același lucru – care drumuri se pot transfera – și am făcut revenire la prima adresă. ISU și-a spus punctul de vedere, pentru că timpul de intervenție este destul de mare. Printr-o hotărâre de consiliu local se poate demara o hotărâre de guvern, astfel încât să preia celelalte variante și să le asfaltaze. Noi înțelegem că trebuie să se dezvolte comunitățile locale și trebuie să aibă niște utilități. Nu punem frână. Clar este o zonă turistică pentru județul Neamț, suntem conștienți. De fiecare dată când Primăria Bicaz a semnalat că drumul este într-o stare foarte proastă, am luat legătura cu șeful de Ocol de la Poiana Teiului și i-am dat utilaje de la Bicaz sau de la Pipirig, să refacă drumul.
– O altă problemă este corectarea torenților. Sunt lucrări, în mai multe zone ale județului, care încep să dea semne de oboseală. Zona Pângărați, de exemplu.
– Știu că avem în administrare foarte multe corectări de torenți, executate prin anii 60 dacă nu mă înșel, când s-au făcut și majoritatea drumurilor forestiere. Iar la ultima ședință, la care au participat colegii de la investiții cu Regia Națională Romsilva, ni s-a spus că nu ni se alocă fonduri pentru corecții de torenți vechi. Doar pentru cele începute, și avem la Izvorul Muntelui. Dar foarte multe din cele vechi au fost executate să rezolve anumite probleme. De exemplu, dacă erau scurgeri de pe versanți, trebuia să rupă panta, adică și-au făcut efectul pentru ce-au fost executate.
– Dar cele colmatate mai funcționează?
– Da. Asta e și ideea, pentru că un baraj dacă se colmatează reduce viteza de scurgere a apei, deci foarte multe și-au făcut datoria. Pentru corectări de torenți noi s-au alocat bani în ultimii 5-6 ani, dar pentru întreținerea celor vechi, nu. Dar de multe ori și-au făcut treaba, au rupt panta, au strâns aluviunile, le-au blocat.
– Dar povestea asta cu ruperea regiei cum o vedeți?
– Nu știu, am văzut că legea este spre promulgare la președinte, din discuțiile dintre noi ne imaginăm că partea de ocoale silvice, de punere în valoare, de marcare și de plantații va rămâne pe direcția tehnică – serviciu public, iar partea de vânzare- exploatare a lemnului va trece la societăți pe acțiuni sau cu răspundere limitată. Nu știm. Urmează să apară normele de aplicare a legii. Nu e doar Romsilva în această situație, sunt toate regiile de stat din ce știu: RAPPS, Monitorul Oficial, se pare că și aeroporturile. Se dorește separarea serviciului public de serviciul de comercializare. La noi la Romsilva, tot ce aduce venit – activitatea de vânătoare, silvoturism, cabane nu știm cum se va întâmpla, dar va avea altă administrare. Noi avem utilaje, avem investiții și pe exploatare și pe comercializare – mașini cu platforme cu macara, de exemplu.
– Din punctul dumneavoastră de vedere va fi bine așa?
– Nu știu, poate ne e frică de nou, și zicem că nu va fi bine. Depinde de cum se va organiza totul. Sper să fie tipic nemțesc, din toată inima îmi doresc asta pentru pădure. Și probabil că serviciul ăsta public de administrare a fondului forestier va deveni o structură de funcționari publici, mă gândesc. Și vor trebui alocați bani de la buget, adică va trebui susținută activitatea de silvicultură.
– Faptul că va fi ruptă Romsilva în două va presupune și disponibilizări?
– Probabil va fi o împărțire a angajaților pe servciul public și pe serviciul de vânzare. Serviciul de comercializare a plantelor medicinale, a fructelor de pădure, a ciupercilor va trece dincolo. Nu știm serviciul economic- contabilitate cum se va împărți sau dacă se va externaliza.
– Câte cabane aveți?
– Avem destule, 5 sunt în sistemul de silvoturism, dar avem și cantoane, probabil vor rămâne la serviciul public. Acem investiții și în cabane, sunt unele noi, recepționate de 4-5 ani, însă avem și cabane mai vechi, pe care le-am întreținut și le-am modernizat. Sunt multe probleme care vor apărea pentru că sunt și obiective care deservesc alte activități, sunt și investiții, și utilaje.
– Dacă președintele va promula legea, este de așteptat ca până la sfârșitului anului să se facă și împărțirea. Un an pe care cum l-ați descrie?
– Incert. Dar noi ne facem treaba. Avem investiții în derulare, și în utilaje, și în clădiri, și în drumuri forestiere. Nu știm, de exemplu, ce se va întâmpla cu drumurile forestiere. Probabil vor rămâne la partea tehnică, dar trebuie bani pentru întreținerea lor. Până acum, parte din banii pe care-i obțineam din vânzarea masei lemnoase deserveau toate activitățile, inclusiv susțineau plantațiile. Anul acesta am avut 200 de hectare de plantat, săptămâna asta încheiem, ne-a ținut un pic vremea pe loc. Am rămas cu un ocol la munte, unde mai este de plantat. Dacă ține vremea, sâmbătă (20 mai) terminăm tot, avem peste un milion de puieți plantați.
– Unii printre sticle de plastic, mai multe uneori decât puieții. De ce sunt atâtea gunoaie în pădure?
– Toți oamenii care vin la lucru în pădure, ferească Dumnezeu ce lasă în urma lor. Din lipsă de educație. Iar PET-urile, din păcate, față de sticle se degradează în sute de ani, cred că n-a trăit nimeni până acum să spună exact în cât timp dispar. Peste tot sunt. Avem probleme cu comunitățile locale din jurul pădurilor, oameni care, de mici, știu că trebuie să arunce gunoiul în pădure sau în pârâu. Vin noaptea, basculează, aruncă saci, adică deja au pus gunoaiele în saci. Nu mai bine le duceau în vale, într-un loc în care se colectează deșeuri, decât să le care în deal și să le arunce în pădure noaptea? În toate comunitățile de la munte sunt probleme. E un mod tradițional de viață. Exact cum se trezeau înainte, luau toporișca și se uitau la pădure ce copac să taie, pentru că tot cădea pădurea pe ei, și aruncatul gunoaielor în pădure e o practică veche. Când se dezgheață zona de munte și vine Bistrița mare, aduce o nenorocire pe lac.
– Toată lumea spune că gunoaiele vin din Suceava.
– Nimeni nu poate spune că numai în Suceava se aruncă gunoaiele aiurea, și în Neamț nu. Se aruncă gunoaie și în Neamț. Toate pâraiele din pădure sunt pline de gunoaie. E o problemă de mentalitate. Și depinde cum se schimbă mentalitatea– tip nemțesc sau tip românesc. Sunt patriot, țin cu țara mea, dar ar trebui să luăm modele bune de la cei care au reușit.
A consemnat Cristina Mircea
