Din motive de siguranță, intrarea în Cetatea Neamț a fost închisă

Pentru a evita accidentarea turiștilor, intrarea principală în Cetatea Neamț a fost închisă, căderile de pietre din zid fiind din ce în mai dese și mai periculoase. Consiliul Județean Neamț, proprietarul monumentului istoric, promite de ani de zile intervenții de urgență pentru a rezolva  problemele generate de umiditatea excesivă.

La începutul anului 2019, Ionel Arsene declara ferm că instituția pe care o conduce se află în faza de achiziție a documentației tehnico-economice necesare pentru realizarea investiției. Din motive pe care nimeni nu le-ar putea înțelege, intervenția ”imediată” a fost amânată 4 ani, timp în care starea monumentului s-a degradat continuu.

În decembrie anul trecut reputatului istoric medievist și arheolog dr. Adrian Andrei Rusu, de la Mediaș, a vizitat cetatea și a opinat că are nevoie urgentă de un acoperiș care s-o protejeze: ”Cetatea este în adâncă suferință, are o stare deplorabilă. Pe 15 decembrie, Comisia Națională a Monumentelor Istorice din București a aprobat o soluție de abordare cu acoperirea teraselor și a turnurilor, ceea ce este un pas uriaș în acceptarea ideii că cetatea nu poate trăi așa cum este. Procesele de degradare sunt extrem de complicate și imprevizibile, pentru că am găsit bălți pe terase, am găsit pereți care par să aibă izvoare de apă și e clar că există, în zonele de jos ale cetății, niște spații ermetizate care nu permit circulația aerului. Cetatea este murată, acesta este termenul. Nu funcționează niciun dren natural, deși am găsit vechi instalații de scurgere, care sunt de la mama lor, adică de la construcția cetății, dar sunt obturate, iar curtea nu este sistematizată. Apa de ploaie nu se scurge cum se cade, deși în mod firesc ar fi trebuit să curgă în punctul cel mai adânc din curte, care este cisterna. Dar nu s-a imaginat o astfel de soluție, cisterna a devenit o chestie decorativă care e plină de bănuți. Și-ar putea câștiga rostul vechi în momentul în care se face un nou drenaj și se verifică toate pantele din curte. Domnii de la comisie nu știu de ce voiau să scoatem toată apa numai în exterior, dar nu se poate, curtea este un teren de handbal, este imposibil să ocolești adunarea apei în acest spațiu, care este mare. Zăpada topită nu are unde să se scurgă, ploaia nu are unde să se scurgă, deci rămâne acolo și tot în ziduri se duce. Ideea este că trebuie să ne luptăm cu onor arhitecții pentru că nicio cetate nu a funcționat la vremea ei fără acoperișuri și pentru asta există o mulțime de argumente. Dacă ne uităm la mănăstirile fortificate ale Moldovei, toate au acoperișuri, au turnuri acoperite. Un acoperiș permanent este soluția firească de rezolvare a lucrurilor, cu un pic de joc al turnurilor, pentru că la ora asta cetatea arată ca un buncăr unitar”.

La viteza de degradare a zidurilor, e previzibil că documentația tehnico-economică din ianuarie 2019 va fi, din nou, în defavoarea monumentului istoric dacă punem în balanță prețurile de atunci și starea cetății de acum. Dar cui să-i pese?

Un articol despre efectele unui proiect de restaurare eșuat poate fi citit aici.

Cristina Mircea

N.B. Accesul turiștilor în cetate se face pe intrarea laterală. Deocamdată, pentru că și acolo cad pietre.