Degradarea Cetății Neamț, la scurt timp după încheierea lucrărilor de restaurare finalizate în 2009, a avut drept cauză nu doar modul neinspirat în care a fost întocmit proiectul (cu terase mediteraneene care ”captează” apa meteorică și o lasă să pătrundă în miezul zidurilor), ci și modul de execuție a lucrărilor. Altfel spus, proiectantul, constructorul și beneficiarul (care n-a făcut lucrările de întreținere post-restaurare) sunt cu toții vinovați. Teoretic, pentru că perioada de garanție a trecut demult și nimeni nu va mai răspunde vreodată pentru un proiect făcut de mântuială și garantat 3 ani – mai puțin decât un banal obiect electrocasnic. Efectul pozitiv al restaurării a fost creșterea numărului de turiști, majoritatea bucuroși că pot să-și facă poze cu manechinele și selfie-uri cu cetatea pe fundal. Ceilalți, puțini, cu simțul de observație integru, pot vedea, fără niciun efort, urmările catastrofale ale anilor de infiltrații. Le-au văzut și ochii avizați ai specialiștilor care au lucrat la Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție (DALI) realizată de Institutul Național al Patrimoniului, în vederea demarării, de preferat ar fi în regim de urgență, a intervențiilor după care ”țipă” cetatea.
”Degradările principale ale ansamblului au fost cauzate în special de umiditatea provocată de apele meteorice de infiltrație și de capilaritate. Astfel sunt vizibile: infiltraţii majore în spațiile interioare; cristalizarea pe arii importante a sărurilor la suprafața exterioară a zidurilor, bolților și arcelor cu efecte asupra structurii paramentului, dar și din punct de vedere estetic; existența biodegradărilor (provocate de alege, mușchi și licheni), situație vizibilă în special în spațiile interioare și pe fațadele nordice (interioare și exterioare); desprinderi ale fragmentelor litice. Cea mai gravă situație este cea a gresiilor verzui asociată etapei inițiale de construire”, scrie în documentația care poate fi consultată pe site-ul Consiliului Județean Neamț.
Experții au analizat terasele și intrarea ștefaniană, unde deja zidul cade, și au constatat: ”Acest tip de desprindere este cauzat de necoeziunea emplectonului și degradarea rosturilor paramentului. degradări ale mortarelor originale care prezintă decoeziuni manifestate într-o formă generală, fisuri zone de pulverulență, eroziuni etc.; degradări ale coronamentului provocate de apa pluvială și acțiunea eoliană desprinderi ale finisajelor și instalațiilor executate în perioada 2007-2009 – tencuieli, cărămidă de placaj, cauzate de umiditate, săruri, cicluri succesive îngheț dezgheț; incompatibilitatea materialelor istorice cu cele utilizate la intervențiile din secolul trecut și a celor finalizate în urmă cu un deceniu. Materialele istorice (piatra și mortarul) au o duritate de 2-3 pe scara Mohs, în timp mortarele adăugate au durități de 3-6, configurând un corp separat de cele vechi. Totodată densitatea mare care blochează umiditatea în interior, lipsa elasticității accentuează separarea elementelor vechi de cele adăugate. Degradarea teraselor este cauzată în principal de execuția deficitară, fiind vizibile contra-pante, neetanșeități ale barbacanelor, garguielor, a racordurilor între suprafețele orizontale și verticale, în general a modului de execuție a detaliilor”.
Cetatea abundă de săruri cristalizate pe pereți, instalațiile electrice sunt parțial distruse, tencuielile desprinse, condens și ciuperci sunt aproape în toate încăperile deschise publicului, iar mirosul din camera proviziilor și din bucătărie nu poate fi suportat. De altfel, specialiștii au stabilit că umiditatea relativă este cuprinsă între 50% și 100% în funcție de poziția camerei în cadrul ansamblului și de perioada anului în care se fac înregistrările.
”Trebuie subliniat că eliminarea completă a umidității din ziduri este o operațiune de durată (1-10 ani, conform simulărilor detaliate de arh. Radu Pană) și că prezența umidității din ziduri este rezultatul pătrunderii apei prin suprafețele orizontale (coronament și terase), în cea mai mare parte, dar și prin suprafețele verticale, hidrofobizarea acestora putând fi realizată după eliminarea apei din interiorul emplectonului, astfel încât umiditatea să nu rămână „captivă” în interiorul paramentelor”, se arată în documentație.
Pentru ca monumentul istoric să supraviețuiască trebuie refăcută hidroizolația teraselor exterioare, decolmatate gurile de scurgere, amenajate pante spre acestea și prelungite aruncătoarelor în vederea îndepărtării apelor din ziduri. Crucială este impermeabilizarea coronamentelor zidurilor, dar această intervenție trebuie precedată de alte lucrări: execuția de forări de diametru mic, la baza pereților de zidărie, în vederea depistării și evacuării apelor din stratul median de emplecton; desfacerea tencuielilor interioare și impermeabilizarea suprafețelor cu produse pe bază de silan-siloxan și apă, și refacerea tencuielilor interioare cu mortare de asanare a umidității prin aplicarea a 2-3 straturi; sporirea numărului gurilor de ventilare de la nivelul camerelor sau analiza variantei amplasării unui sistem modern de ventilație și dezumidificare în spațiile greu aerate; injectări hidrofobe la baza pereților, refacerea zidăriei degradate.
După ce se vor găsi fondurile necesare și un constructor competent și responsabil, care să scoată tonele de apă din zidurile cetății, este nevoie de intervenții constante.
”Efectele anumitor factori naturali climatici, precum umiditatea ridicată, fenomenele de îngheț-dezgheț, ploile abundente și acțiunile termogene, nu pot fi eliminate complet și, în consecință, lucrările specifice de conservare trebuie reluate periodic”, au conchis experții.
Roscana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, are speranțe că emblematicul monument ar putea ieși din categoria ”patrimoniu rănit”: ”Așteptăm deja de foarte mult timp, au existat probleme în circuitul de avizare, până la urmă s-a definitivat această procedură și acum să vedem de unde se va asigura finanțarea. Nu știm dacă Institutul Național al Patrimoniului dispune de toate fondurile necesare, mai sunt rectificări bugetare și s-ar putea suplimenta bugetului pentru programul național de restaurare. Sper ca anul viitor să înceapă proiectul”.
Acum 5 ani, arhitectul Iulian Diaconescu a constatat cât era de afectat monumentul la acel moment și a făcut o listă cu propuneri de reabilitare pentru fiecare din părțile cetății. Soluțiile erau aceleași ca în documentația INP: intervenții de hidrofobizare și hidroizolație, înlocuirea pardoselilor, refacerea tencuielilor. Propunerile au rămas doar pe hârtie, iar peste cetate au mai trecut 5 serii de anotimpuri, cu ploi, zăpezi, fenomene de îngheț-dezgheț. Acum există un alt proiect la orizont. Și speranță că, măcar de această dată, Ministerul Culturii va găsi fondurile necesare pentru a salva monumentul. Că de acoperit, cei 3115 mp, cu memorii, studii, expertize și proiecte aproape a reușit. Doar că hârtia nu hidrofobizează.
Cristina Mircea
