Fost elev al Colegiului Național Calistrat Hogaș, istoricul și politologul Stejărel Olaru a pășit astăzi, 4 octombrie, în sala de festivități care, cu ani în urmă, i se părea mult mai mare, pentru a povesti. Mai întâi despre profesorii care l-au instruit și i-au rămas în memorie sau în suflet, apoi despre Nadia Comăneci. De fapt despre fetița Nadia Comăneci, care scria istorie în gimnastica mondială și era urmărită de Securitate. Cartea ”Nadia și Securitatea” nu este o biografie și nici integral o carte document. Este altceva decât s-a scris până acum despre Nadia Comăneci, despre gimnastele din România anilor 70-80 și despre antrenorii lor.
- ”Umbra acestui liceu m-a însoțit pe tot parcursul vieții”
Întâlnirea cu Excelența a fost deschisă de directoarea adjunctă, profesoara Mihaela Cătălina Tărcăoanu, care a salutat prezența primarului Andrei Carabelea (absolvent al colegiului) și a profesoarei Elena Preda, unul dintre vechii prieteni ai școlii și apoi l-a prezentat pe invitatul special: ”Stejărel Olaru a revenit în bătrânul Hogaș astă vară, atunci când se afla în trecere prin Piatra-Neanț. Ne-a contactat și ne-a întrebat dacă ar putea vizita școala și atunci m-am gândit că ar fi păcat să nu beneficieze și elevii de vizita dumnealui și să nu aibă parte de un dialog cordial. Am vizitat împreună școala, școala i-a fost prezentată dumnealui de către elevi, ne-a răspuns cu amabilitate la toate întrebările, chiar și cele mai personale legate de prenumele dumnealui. Mai avem și un motiv foarte important pentru care l-am invitat alături de noi: acum 2 ani, când împreună cu domnul director Florin Irimia am fost la Casa Regală și am primit Medalia pentru Loialitate, în brevet exista următoarea precizare: Medalia Regală pentru Loialitate se acordă Colegiului Național Calistrat Hogaș nu doar pentru a onora personalitățile care au predat aici, dar și pe absolvenții precum Elena Botez – solistă, Stejărel Olaru – istoric sau Luminița Huțupan- maestră a handbalului, care au beneficiat de pregătirea oferită de această eminentă instituție educațională”.De îndată ce i s-a oferit microfonul, Stejărel Olaru a vorbit despre evenimentul care i-a oferit prilejul să-și prezinte cartea în colegiul în care s-a format: ”Ziua Mondială a Educației nu se sărbătorea pe vremea mea. Atunci le spuneam ”Mulțumesc!” profesorilor sau profesoarelor poate de 8 Martie sau când absolveam liceul, cu diferite ocazii pe care le aveam în cursul anului, și mă bucur că Ziua Mondială a Educației este sărbătorită și în România. Pentru că așa este firesc să subliniem și pe 5 octombrie, dar ori de câte ori putem importanța rolului pe care-l joacă profesorul în viața noastră. Acum nu vă dați seama, dar după ce-o să terminați liceul și facultatea, o să vedeți că vă rămân în memorie sau în suflet unii dintre profesorii cu care v-ați intersectat. Așa cum mi-au rămas și mie. N-am să-i uit niciodată pe profesorul Zamoșteanu de la istorie, pe profesorul Iov de la fizică, pe profesoara Moga de la chimie, pe profesoara Catzaiti de la matematică. Mi-au rămas în memorie, unii dintre ei mi-au rămas în suflet și, din când în când, mă gândesc la ei cu plăcere și realizez, după atâția ani, cât de mult au contat în formarea mea ca om. Sigur că după mulți ani de la terminarea liceului mi-am dat seama, într-un fel, că umbra acestui liceu m-a însoțit pe tot parcursul vieții, am înțeles cum și-au lăsat amprenta acest liceu și unii dintre profesori asupra mea”.
Uitându-se la liceenii care umpleau sala, Stejărel Olaru s-a întors în timp, la anii lui de liceu (2 în comunism, 2 după 1989) la obiectivele lui de la 18 ani (permisul și pașaportul) și la cele de mai târziu, când avea deja o familie pe care o punea mereu pe primul loc: literatura și călătoriile. Și, dincolo de toate, a mărturisit că a chiulit și el când era licean, dar nu ca să meagă în parc: ”Mă duceam la bibliotecă și doamna bibliotecară, care la fel și-a lăsat amprenta asupra formării mele, îmi dădea o carte despre care discutam la sfârșitul orei, îmi spunea ce alte cărți aș mai putea să citesc și în felul acesta călătoream din nou. În viața mea am călătorit prin literatură și prin voiajul în sine. Acestea două au fost foarte importante în formarea mea profesională. Stați în bibliotecă ori de câte ori puteți! De fapt să stați mai mult în bibliotecă decât în afara ei, pentru că ce veți acumula în această perioadă este esențial și mai târziu, când o să creșteți, când o să terminați studiile, când o să vă întemeiați familii, când o să aveți locuri de muncă, n-o să mai aveți timpul pe care-l aveți astăzi pentru a-l petrece cu o carte. Și călătoriți ori de câte ori puteți, la 5 stele sau la o stea, oricum o faceți, dar să călătoriți pentru că Mircea Eliade spunea într-una din cărțile lui că într-o zi de călătorie acumulezi mai multă informație decât acumulezi în 7 zile de lectură. Și să fiți onești cu voi înșivă și onești cu profesorii voștri cărora, așa cum spuneam, nu ezitați să le mulțumiți ori de câte ori aveți ocazia, ori de câte ori simțiți nevoia să faceți acest lucru”.
* ”Bela Karolyi e un mare, mare mincinos, primul antrenor al Nadiei a fost Marcel Duncan”
Trecerea la poveștile, întrebările, răspunsurile și curiozitățile despre carte s-a făcut firesc, cu trimitere la vârsta liceenilor ”Nadia avea 13 ani, mai puțin decât aveți voi acum”. Dar performanțele ei excepționale (la 13 ani campioană europeană și la 14 ani campioană olimpică) ascundeau o viață complicată, în care au jucat roluri dramatice antrenorii duri, regimul draconic, Securitatea.
”400 și ceva de pagini nu sunt destule pentru a scrie despre efortul și ambiția acestei tinere absolut ieșite din comun, care au dus la aceste rezultate remarcabile și care au influențat nu doar viața ei, ci viața multora dintre românii de atunci și, mai ales, au avut impact asupra politicii de la acea vreme. Într-un context interesant mi s-a părut util să scriu povestea adevărată, cred eu, a acestei fetițe care a făcut performanță în regimul comunist, dar nu în România sau nu doar în România, ci și peste hotare”, a spus Stejărel Olaru.
Apoi a trecut în revistă documentarea: a citit absolut tot ce s-a scris despre subiect, începând cu cartea lui Ioan Chirilă (tatăl artistului Tudor Chirilă), a studiat arhive, a studiat presa vremii, a stat de vorbă cu martorii, a vorbit cu Nadia însăși, cu cei care au cunoscut-o și cu cei cu care a colaborat: antrenori, medici, sportivi.
Un efort considerabil l-a presupus studierea Arhivei Securității: ”Toate documentele sunt puse la un loc, nu sunt diferențiate pe domenii sportive, nu-ți dă cineva de pe un raft dosarul legat de gimnastică sau cel legat de fotbal. E un dosar care se numește Dosarul Sport, are 36 de volume, fiecare cu 800,1000, 1000 și ceva de file, și trebuie să citești fiecare filă să vezi ce-ți trebuie, ce descoperi și ce poți folosi. Acolo sunt puse de-a valma, nu există o cronologie. După ce-am citit tot ce se putea din Dosarul Sport am scos toate persoanele pe care le vizam și m-am dus din nou în arhive, pentru a descoperi dacă ele au dosare. Cele mai multe aveau. Bela Karolyi, am descoperit repede, e un mare, mare mincinos. Una dintre minciunile pe care le-a spus cu încăpățânare este aceea că el a descoperit-o pe Nadia Comăneci și ușor, ușor am realizat că primul antrenor al Nadiei a fost un personaj pe care nu-l mai ține minte nimeni. Se numea Marcel Duncan și m-am gândit eu că merită să fie redescoperit. Din acest motiv i-am făcut un portret cât am putut în detaliu pentru că n-am găsit foarte multe informații despre el. El a emigrat prin 74-75 în Israel, și-a pierdut urma, dar i-am redat locul, așa cum merita acest om. Apoi, am descoperit pe măsură ce documentam cartea, un lucru inimaginabil -corupția era de nedescris. Marile competiții, de multe ori, erau aranjate, arbitrii se întâlneau înainte și discutau cine să câștige și cine nu. Sigur că era un alt context. Sub umbrela Uniunii Sovietice se întâmpla totul și acest lucru mi s-a părut absolut interesant. Editorul englez a tăiat anumite pasaje din carte după ce a ajuns la concluzia că poate fi dat în judecată de unele dintre personajele menționate – foști oficiali ai Federației Internaționale de Gimnastică, antrenori străini- care sunt acuzați în rândurile din această carte,de corupție”.
Întâlnirea s-a încheiat cu autografe, după ce Stejărel Olaru a răspuns tuturor întrebărilor și a precizat, încă o dată, că nu este vorba despre o bigrafie oficială (”Când scrii o biografie, penița cu care scrii pe hârtie uneori trebuie s-o înmoi în sângele personajului”) și nici despre viața privată a Nadiei Comăneci.
Cartea va apărea foarte curând în limba franceză, iar la începutul anului viitor în limba engleză și pe parcurs în spaniolă și maghiară, anunțând un succes internațional pe care, în modestia lui, autorul îl pune pe seama notorității gimnastei și nu pe acribia documentară.
Cristina Mircea
N.R. Felicitări directoarelor Colegiului Național Calistrat Hogaș, doamnele profesoare Brîndușa Andrei și Mihaela Cătălina Tărcăoanu, pentru modul inspirat în care au ales să aducă ”Excelența” în fața elevilor lor și să sărbătorească Ziua Mondială a Educației!