”La 30 septembrie 2022, Colegiul Național „Roman–Vodă” din municipiul Roman aniversează 150 de ani de la înființare, prilej de reflecție și de cinstire și din partea conducerii Colegiului Național „Petru Rareș” din Piatra–Neamț, alături de colectivul didactic al acestuia”, și-a început mesajul Grigoruță Oniciuc, directorul Colegiului Petru Rareș din Piatra-Neamț.
”Între Colegiile noastre – membre ale Alianței Colegiilor Centenare există, pe lângă competiția amicală, numeroase elemente comune: respectarea trecutului, valorificarea oportunităților prezentului, prefigurarea viitorului prin pregătirea de elită asigurată elevilor noștri, preocuparea pentru excelență, dar și pentru echitate în educație. Și trecutul nostru are multe similitudini: și Gimnaziul de Băieți din Piatra–Neamț și cel din Roman și–au început activitatea prin finanțarea acordată de Consiliile Locale, care au înțeles nevoia de educație pentru absolvenții claselor primare, devenite obligatorii și gratuite prin Legea instrucțiunii publice dată de Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Astfel, zilele de 27 noiembrie 1869 și 30 septembrie 1872 rămân în istorie ca zile de întemeiere a unor școli ce aveau să–și transforme numele în renume și să–și dovedească pe deplin necesitatea. Privind retrospectiv, putem spune că acele Consilii locale ale orașelor noastre, de la sfârșitul secolului al XIX–lea au făcut cea mai rentabilă investiție a urbei, care duce și azi mai departe ecoul acelor vremuri.
Atât „Rareșul”, cât și „Roman–Vodă” au funcționat inițial în clădiri improprii, până la dobândi sediile proprii, în 1892 („Rareșul”), în 1897 („Roman–Vodă”).
Unul dintre elementele comune îl reprezintă și prezența profesorului și a scriitorului Calistrat Hogaș – primul director al Gimnaziului de Băieți din Piatra–Neamț, post ocupat prin concurs, în 1869, devenit din 1891 profesor de istorie la „Roman–Vodă”, iar din 1901 director al liceului. Calistrat Hogaș a găsit la „Roman–Vodă” alinare după destituirea sa din funcția de director al Gimnaziului de Băieți din Piatra, din 1878, și apoi din învățământ, după ce intrase în conflict cu primarul Pietrei, care tăiase salariile profesorilor.
Tot la Roman s–a refugiat Calistrat Hogaș și în anii grei ai Primului Război Mondial, trecând la cele veșnice în 1917, la Roman, dar adus și înhumat definitiv în urbea Pietrei, unde-și doarme și acum somnul de veci și unde merg rareșiștii să-i omagieze personalitatea.
De asemenea, liceele noastre au avut câte o personalitate emblematică, la începuturile sale, care n–a precupețit nici un efort pentru dezvoltarea și dăinuirea școlii: „Rareșul” pe Ion Negre , numit de elevi, cu afecțiune și cu respect „Taica Negre”, iar „Roman–Vodă” pe George Radu Melidon, profesor de istorie și om de cultură.
În Primul Război Mondial, clădirile celor două școli au fost rechiziționate de armată, „Rareșul” devenind spital militar al Crucii Roșii, dar cursurile nu s-au oprit, fiind sprijinite de bisericile vecine. Și în Al Doilea Război Mondial numeroși profesori din cele două licee au plecat pe front, profesorii din „Roman–Vodă” fiind evacuați la Liceul din Dumbrăveni, Târnava Mică.
Instaurarea regimului comunist a fost o provocare pentru ambele licee, devenite, în perioada stalinistă, conform modelului sovietic, școli medii mixte, apoi, în timpul regimului ceaușist, redevenite licee teoretice, cărora le-a fost restituit și numele inițial. Cele două școli au rămas, și în perioada în care conta mai mult originea proletară, bastioane ale învățământului performant.
Revenirea la democrație, în 1989, a permis școlilor noastre să–și valorifice potențialul uman și să găsească resurse pentru a nu se rătăci în tranziție și în meandrele reformelor post–decembriste, iar în 2000 – „Rareșul” și în 2001– „Roman–Vodă” au devenit Colegii Naționale.
Din 2008, ambele fac parte din Alianța Colegiilor Centenare și se străduiesc să cultive excelența în educație. Și cum aceasta presupune atât colaborare, cât și competiție, suntem onorați să găsim în „Roman–Vodă” un competitor onest și performant, fapt benefic pentru calitatea actului educațional din școlile noastre, dar și din întregul învățământ nemțean. De aceea, la ceas aniversar, adresăm colegilor, elevilor, absolvenților, părinților și comunității educaționale romașcane urarea tradițională: Vivat, crescat, floreat!”.