68 de localnici din Tazlău, conduși de Alexandru Machidon, au refăcut Casa Domnească a lui Ștefan cel Mare

0

După aproape 4 ani de șantier, Mănăstirea Tazlău – rana Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cum o numea ÎPS Teofan, s-a vindecat. Biserica, zidurile, clopotnița și Casa Domnească (aflată în colaps la momentul începerii lucrărilor de restaurare) au recăpătat aspectul pe care-l aveau pe vremea lui Ștefan cel Mare. Mai sunt câteva finisaje de făcut, de montat centralele termice, o scară metalică în Casa Domnească, piatra de alabastru în biserică, dar în principiu în această vară va avea loc recepția lucrărilor. Și astfel, grație unui proiect european de 5 milioane de euro, se va putea spune că Mănăstirea Tazlău a renăscut.

  • ”Eu am crezut că o să am barbă albă la finalizarea restaurării”

Va fi un monument remarcat”, ne spune părintele Pavel, unul din cei doi viețuitori ai mănăstirii. ”Are câte ceva din toate celelalte ale lui Ștefan cel Mare, are și câteva plusuri în sensul că e mai înaltă decât celelalte care au 12 metri până la streașină, mănăstirea Tazlău are 14 metri, are turnul al doilea ca înălțime dintre ctitoriile sale, primul turn pe care-l știm ca fiind cel mai înalt este al Mănăstirii Neamț, a cărei ctitorire a început din 1476 și s-a finalizat după 20 de ani, în 1496. Mănăstirea Tazlău are turnul de pe naos înalt de 32 de metri, față de cel de la Mănăstirea Neamț, care are 36 de metri. Ștefan cel Mare pregătea bisericile spre a fi pictate, în sensul că le făcea o primă decorație fără pictarea de sfinți, doar pentru a fi înfrumusețate, ca o ie românească. Dacă pe o ie, pe alb, pui câteva ornamente zoomorfe sau vegetale, deja ia este altceva, se transformă într-o operă de artă. La fel și biserica Mănăstirii Tazlău, deși Ștefan cel Mare are și câteva biserici pictate în timpul lui. La Tazlău există prima decorație pe care Ștefan o făcea la toate mănăstirile sale, la cea mai mare dimensiune față de celelate ctitorii. Putem să vedem la Războieni același model de cărămizi în jurul geamului și al ușii, dar aici avem și alte modele, avem rozeta, avem ornamentul vegetal pe care îl vedem și la sfântul altar sub streașină, un ornament vegetal care vine roată împrejur și știm că e de vremea lui Ștefan cel Mare, pentru că acest ornament îl mai regăsim în biserica de la Mănăstirea Neamț. În pronaosul Mănăstirii Neamț, care a fost finalizat când s-a început ctitorirea Mănăstirii Tazlău, este același ornament ceea ce dovedește că pictura a fost făcută de același iconar sau același zugrav. Mă bucur că lucrările sunt avansate, eu am crezut că o să am barbă albă la finalizarea restaurării. Am doar câteva firișoare albe, că m-am ostenit un pic și m-am mâhnit în unele momente. Înaltpreasfințitul Teofan spunea că Mănăstirea Tazlău e rana Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Acum nu mai este o rană, este un boboc de floare, care va înflori și va fi frumos mirositoare, când se va reface viața duhovnicească la Mănăstirea Tazlău”.

  • ”Sunt bucuros că toată Casa Domnească și clopotnița au fost consolidate doar cu oameni din Tazlău”

La restaurarea ansamblului Mănăstirii Tazlău au lucrat asocierea de firme Construcții Unu și Iasicon Iași, și societatea TRISKELION NORD-AX, o afacere de familie a fiilor fostului primar de Tazlău, Constantin Machidon. Firma locală s-a ocupat, în principal, cu restaurarea Casei Domnești, care era o ruină.

Toată lumea vedea Casa Domnească dărâmată, pentru că era într-un stadiu de degradare foarte avansat”, ne-a declarat Alexandru Machidon. ”Apa își făcuse treaba atât de bine încât pietrele stăteau din greutate unele peste altele, nici mortar nu mai aveau. Au fost ziduri întregi care de abia, de abia se mai țineau. Părintele a făcut niște consolidări și noroc că a făcut sprijinirile la bolți că altfel era căzut tot. Era foarte periculos de construit acolo, am intrat din aproape în aproape și tot am consolidat. A fost o lucrare complexă, cu muncă asiduă și sunt bucuros că toată Casa Domnească și clopotnița au fost consolidate doar cu oameni din Tazlău, 68 la număr. Noi nu am avut niciun ieșean aici. Îmi aduc aminte de când eram mic și veneam la mănăstire, treceam de clopotnițță și vedeam Casa Domnească ruinată, iar  acum o văd cât e de frumoasă, îmi place foarte mult. Am o satisfacție foarte mare și mă bucur că am avut șansa asta să particip la renașterea ei. Niciodată nu m-am gândit că voi lucra aici. Îi sunt recunoscător directorului Marian Alexandru, de la Construcții Unu Iași, că a avut încredere în mine, domnului arhitect Filip Ciobănașu – șeful de proiect, și domnului Cociorvă – șefului de șantier – omul care a lucrat 26 de ani la Agapia și a făcut cam tot ce este pe acolo. Consider că s-a îmbunătățit cartea mea de vizită și eu ca om m-am schimbat, am o stare de bine la această lucrare. A fost o provocare maximă pentru mine, dar am avut parte de șefi profesioniști de la care am putut să cer un sfat și care m-au îndrumat corect. E mare lucru. Și mă bucur, de asemenea, că Alina, soția mea m-a înțeles, m-a susținut și e mândră de ceea ce am făcut”.

  • ”Putem infirma legenda conform căreia ar fi existat un tunel care corespunde cu pârâul Straja”

La Casa Domnească, la fel ca la tot proiectul de restaurare a ansamblului, s-a lucrat cu var hidraulic, praf de piatră și mortare clasice fără ciment, materiale foarte scumpe (varul hidraulic costă de 6 ori mai mult decât cimentul). Iar pentru fiecare tencuială s-au făcut zeci de mostre, până a fost găsită formula ideală. Absolut fiecare etapă a fost supravegheată de specialiști a căror prezență a fost constantă pe șantier, încă de la debutul lucrărilor.

Supravegherea arheologică a fost făcută de domnul Constantin Preoteasa și l-am avut pe Silviu Ceaușu aici, continuu. Una din monedele găsite la Casa Domnească datează de pe timpul lui Ștefan cel Mare. S-au găsit și cioburi, cahle, pietre, probabil că vor fi aduse înapoi și expuse în spațiile muzeale. Peste tot vor fi spații muzeale și în cele două beciuri (unul de pe timpul lui Ștefan, celălalt de prin anul 1800) și în săli, și în turn. Casa Domnească e proiectată în așa fel încât de la nivelul parterului să poți vedea până sus. Șarpanta e pe ferme din lemn și se distinge acolo o cruce, care se vede de jos. E foarte interesant. Și putem infirma legenda conform căreia ar fi existat un tunel care corespunde cu pârâul Straja. Nu l-am găsit și am săpat peste tot”, a mai precizat Alexandru Machidon.

Ansamblul de la Tazlău include Biserica ”Nașterea Maicii Domnului” datată 1497, cu un pridvor adăugit în 1596; Casa Domnească, turnul clopotniță, turnul de pază și zidul de incintă. Proiectul, care a ”înviat” ctitoria lui Ștefan cel Mare a însemnat restaurarea, consolidarea şi protejarea tuturor celor 5 clădiri monument istoric, în suprafață totală de 1510 mp, dar și amenajarea de spații verzi, alei pietonale, trotuare, iluminat arhitectural. Biserica, încălzită până acum cu sobă cu lemne, va avea încălzire prin pardoseală, agentul termic fiind livrat de centralele termice pe gaz, ce urmează a fi montate în Casa Domnească. Iar bucuriei că încă un monument valoros a fost salvat i se adaugă mândria localnicilor că au reușit, cu mâinile lor, să refacă partea cea mai afectată a ansamblului, care părea compromisă iremediabil.

Cristina Mircea

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.