Stațiile de autobuz sunt, prin definiție, locuri de așteptare și, drept consecință, cu vad garantat pentru micul comerț. Exemplul de succes din Piatra-Neamț este stația de la Orion unde se vând de la covrigi, până la flori, înghețată sau vodcă (depinde de sezon). Terenul pe care funcționează toate aceste mici spații comerciale este al Mihaelei Stoica, fost viceprimar de Piatra-Neamț, fost deputat, fost city – manager, fost om politic de succes (personal) indiscutabil. Până și modul în care a obținut terenul respectiv, în suprafață de 86 mp, a fost un succes. Să zicem previzibil, chiar dacă a insistat cu cererea către Consiliul Local, până a obținut o hotărâre favorabilă. Dar a obținut-o, pentru că a afirmat că este un constructor de bună credință. ”Pur și simplu” cum ar spune Eminescu abuzând de expresia lui favorită. Câți dintre cetățenii municipiului Piatra-Neamț se pot lăuda cu performanța că au cumpărat ”pur și simplu” un teren de la primărie? Așa, cu o banală cerere? Și cu 20.000 de lei în buzunar?
- Lemar a plătit către Urban chirie de 1,3 milioane lei
Spre comparație, un teren de 350 mp din stația de la blocul turn Ozana, a fost trecut din domeniul public, în domeniul privat al municipiului Piatra-Neamț, tot printr-o hotărâre de consiliu local. Primind in administrare terenul (tot prin HCL), Urban SA a organizat licitatie publica pentru edificarea unei stații – refugiu pentru călători , cuplată cu mici magazine, în suprafață totală de 304,11 mp. La licitatie câștigă firma Lemar, care se angajează să execute construcția pe cheltuială proprie, urmând ca la recepționarea lucrării, să fie identificate spațiile comerciale ce vor reveni în proprietatea Lemar, în calitate de antreprenor, contructor de bună credință, cu autorizații și patalama la mână. Lemar a construit, conform contractului, spațiile comerciale, în suprafață de 157,95 mp, în valoare de 190,172 lei, și un peron de așteptare, de 94,29 mp, în valoare de 62.376 lei. Valorile sunt exprimate la prețurile din 2006, nu din 2018 când s-a vândut terenul din stația de la Orion. Doar că partea cu stabilirea dreptului de proprietate nu a mai avut loc. Și s-a ajuns la judecată, situație în care Primăria Piatra-Neamț și-a amintit că, de fapt, este proprietară pe teren și nu i-a fost cerut acordul la încheierea contractului de execuție a construcției, deși a aprobat prin HCL, programul de investiții al SC Urban, prin care Lemar a executat lucrarea. Lucrare, repetăm, adjudecată prin licitație publică. Deși nu a recunoscut dreptul de proprietate al firmei asupra vreunei părți din construcție, Primăria Piatra-Neamț a emis decizii e impunere pentru plata impozitului pentru Lemar. Pentru partea de peron de așteptare pentru călători (cea de 94,29 mp, în valoare de 62.376 lei), s-a găsit soluția de compensare a edificării, prin scutirea de la plata chiriei pentru terenul de sub construcții pentru 17,82 luni. Pentru restul…nimic. Asta se întâmpla în 2006. Vreme de 14 ani, Lemar a plătit , lunar, 8.000 de lei chiria aferentă terenului de sub spațiile comerciale, achitând în total către Urban 1.368.000 de lei. Evident, ieșea mult mai ieftin, dacă ar fi cumpărat terenul, cu o simplă cerere!
Totuși, ca să nu piardă pe badă rulantă, Lemar a încasat, la rându-i, chirii de la comercianții care-și desfășoară activitatea în stație, la fel cum face și Mihaela Stoica – acesta fiind și motivul pentru care a cumpărat spațiul de la Orion. Diferența este între câștig și piedere! Iar la blocul turn pierd și micii comercianți, care au fost înștiințați de Primăria Piatra-Neamț că nu mai primesc autorizații, începând cu data de 1 septembrie 2021, pe motiv că …Lemar nu este proprietarul construcției. Deși a edificat-o, dar n-a avut inspirația să facă o cerere la timp. În plus, a plătit utilitățile, mentenanța (abia au fost sparte două coli de onduline, de exemplu) și alte cheltuieli curente. Iar o frază din memoriul adresat recent primăriei de către administratorul Lemar (apropo de preocuparea față de problemele cetățenilor – doar și administratorul Lemar este un cetățean) este relevantă: ”În ultimii ani ne-am arătat interesul de a cumpăra spațiile comerciale, efectuând în acest sens și o expertiză pentru determinarea valorii acestora”. Nu mai contează că nu a primit răspuns, nu mai contează nici că este constructor de ”bună-credință”, dovedit nu doar enunțat, contează doar niște simple întâmplări, dintr-un oraș în care, veșnic, unii sunt ”deștepți” și alții prea de ”bună-credință”.
Cristina Mircea
