- Interviu cu Iulian Jugan, directorul Agenției pentru Protecția Mediului Piatra-Neamț
Deși supraviețuirea noastră depinde de calitatea mediului înconjurător, grija pentru natură este deseori un simplu enunț. Grămezile de gunoi și resturile din construcții aruncate la marginea pădurilor, tonele de sticle de plastic și de doze de aluminiu care plutesc pe râuri, tentația multora de a face economie și de a se ”descurca” să scape de deșeuri nu fac decât să polueze și să distrugă. Agenția de Protecția Mediului este una din instituțiile care, analizând zilnic probe de aer, apă și sol, și sesizând când valorile ”sar” din parametrii de siguranță, îl apără pe om, practic, de consecințele propriilor acțiuni.
-Instituția pe care o conduceți trebuie să fie un străjer care veghează ca toate entitățile care desfășoară o activitate cu impact asupra mediului să o facă legal și mai ales responsabil. Cum stăm din punct de vedere al responsabilității? Vorbesc despre cea reală, nu despre cea declarată.
– Întotdeauna vedem personalitățile publice centrale și locale, dar și ceilalți oameni care folosesc rețelele de socializare cum își exprimă îngrijorarea pentru mediu, însă de la vorbă la faptă lucrurile sunt un pic mai complicate. Într-adevăr, noi suntem un fel de jandarm care încearcă să se asigure că prezervă și pentru generațiile viitoare tot ceea ce înseamnă mediu, inclusiv resursa de fond forestier și de biodiversitate. Și am să vă dau câteva exemple din activitățile pe care le facem și care poate nu sunt promovate suficient. Noi, pe lângă componenta de reglementare – acorduri de mediu, avize sau autorizații – avem și un serviciu care se ocupă cu monitorizarea factorilor de mediu, cu laboratoarele aferente. În primul rând ne preocupăm de calitatea aerului și avem 3 stații în Piatra-Neamț, Roman și Tașca, prin care urmărim 24 de ore din 24 această calitate. Sunt stații introduse în rețeaua națională și în rețeaua europeană de calitatea aerului. De asemenea, în fiecare dimineață, prelevăm probe din râul Bistrița, indiferent că e duminică sau ajun de Crăciun, și măsurăm radioactivitatea apei de suprafață. Dar avem și un dispozitiv, la etajul superior al agenției, cu care prelevăm particule care provin din precipitații tot pentru a determina radioactivitatea. Iar pe vârful Toaca, pe muntele Ceahlău și la sediul instituției avem două stații automatizate de măsurare a radioactivității. Vreau să vă spun că am fost prima agenție din țară care am sesizat norul radioactiv atunci când a fost evenimentul de la Fukushima, iar în cazul Cernobîl, stația Toaca a fost cea care a sesizat prezența norului radioactiv. În momentul de față, nu avem probleme deosebite. Am avut în zona Grințieș, la mina de uraniu, unde sunt niște halde de steril, iar Agenția Națională ne-a transmis să punem în aplicare un program special timp de 6 luni, interval în care ne deplasăm la haldele de acolo și prelevăm pământ, mușchi, apă și facem analize astfel încât să ne asigurăm că nu există probleme pentru sănătatea populației. Până acum n-am avut valori care să ne alerteze.
– Ce fel de aer respirăm în Piatra-Neamț? Devenim un oraș poluat sau am devenit deja?
– Legea calității aerului prevede posibilitatea ca la un UAT sau la o stație să poată fi înregistrate 35 de depășiri pe an, adică în 35 de zile sunt admise depășiri ocazionale, dar se face media pe 24 de ore. La Piatra-Neamț ajungem undeva la 2-3 depășiri pe an, de regulă toamna când încep să ardă cetățenii deșeurile vegetale. În zona Tașca, unde este Combinatul Carpatcement, stația înregistrează și 15, și 20 de depășiri pe an, dar nu se ajunge la 35. Procedura spune ca imediat după identificarea unei depășiri sau a unei tendințe de creștere trebuie să informăm Garda de Mediu care merge la fața locului să identifice eventualii poluatori. Nu ne putem raporta doar la Carpatcement, acolo mai sunt operatori economici. În plus este și un dezavantaj al zonei respective, fiind așezată ca într-o cuvă și în momentul în care condițiile atmosferice nu permit o dispersie, atunci înregistrăm depășiri, dar noi suntem extrem de atenți.
– Raportându-ne la calitatea mediului putem spune că Piatra-Neamț e un oraș curat?
– Am avut discuții cu administrația de la Piatra-Neamț și am spus că nu știu dacă e un motiv de fericire faptul că avem o calitate a aerului atât de bună, pe fondul faptului că stăm prost la capitolul economie-industrie.
– Supermarketurile nu prea poluează. În schimb, din ce în ce mai des, apropo de dragostea pentru pădure pe care o clamează toată lumea, vedem pe dealurile care înconjoară orașul tot felul de mormane de resturi, mai cu seamă din construcții.
– Într-adevăr e un fenomen, noi primim sesizări pe care le înaintăm colegilor de la Garda de Mediu – instituția care face controale de depistare, sancționare și aducerea la normalitate a terenurilor afectate de astfel de depuneri. Ideea este că sunt colectori autorizați care pot prelua aceste deșeuri din construcții, de regulă au în dotare concasoare, le macină și pot fi folosite în terasamentul drumurilor, deci sunt valorificate. Problema este că operatorul respectiv are niște costuri și atunci poluatorii preferă să arunce deșeurile pe malul pârâului sau la marginea pădurii, ca să nu plătească.
– Dacă ar fi să puneți în balanță atitudinea prietenoasă față de mediu a UAT-urilor din județul Neamț și a agenților economici cu activitate care are impact asupra mediului, în favoarea cui ar înclina balanța?
– Cu regret spun că de multe ori agenții economici, mai ales cei mari, manifestă o preocupare din perspectiva protecției mediului: apelează la serviciile consultanților de specialitate care știu despre ce este vorba, care știu să întocmească o documentație, care identifică soluțiile corecte, legale și prietenoase cu mediul. Avem oarece dificultăți din partea UAT-urilor, de multe ori începând cu banalul certificat de urbanism unde, din comoditate sau din neștiință, funcționarii publici nu reușesc să bifeze toate avizele necesare pentru edificarea unui proiect. E bine că legea ne conferă nouă dreptul de a suplimenta aceste avize. De multe ori sunt proiecte la sertar, fie că e vorba de gaze, drumuri, apă și canal, pe care le țin și în ultimul minut, când probabil obțin promisiunea finanțării, încearcă să obțină avizele. Am avut discuții extrem de lungi și de explicative cu unii primari care înțelegeau că dacă plătesc taxa la mediu, cum spun ei, taxă care merge la bugetul statului, trebuie să obțină documentul, indiferent ce-au scris sau dacă au scris în documentația respectivă. Eu consider că suntem o instituție deschisă spre a construi lucruri, spre a identifica soluții legale să-i sprijinim. Chiar dacă greșesc în documentații atunci când le aduc, îi chemăm, îi punem să le refacă, gândindu-ne că într-o comună care n-a avut niciodată asfalt, chiar e necesar. Ca să nu mai spun de apă și canal unde stăm dezastruos în 2021, în condițiile în care în 2018 aveam obligația de a racorda localitățile României. S-au făcut atâtea proiecte de apă și canal – probabil la un moment dat va trebui să decontăm lucrul ăsta – fără să implice obligativitatea racordării la aceste rețele. Numărul de beneficiari este foarte mic, de multe ori stațiile de epurare nu pot funcționa pentru că nu au debit suficient și nu au capacitatea să proceseze. Chiar am avut o discuție la instituția prefectului cu acele comisii care au constatat că în fântânile de prin comune sunt nitrați și nitriți. Păi la ce să ne așteptăm, în condițiile în care este toaleta în curte și la 20 de metri este puțul din care luăm apă potabilă? Cred că tot autoritățile locale ar trebui să găsească soluții, mai ales că prevederi legale sunt suficiente.
A consemnat Cristina Mircea
