Casa lui Victor Tofan din Tazlău – un muzeu autentic, născut doar prin truda proprietarului – a fost, duminică, gazda a zeci de copii talentați, care au cântat, s-au bucurat de curte, de iarba verde și de vreme frumoasă. Desigur că au explorat beciul din piatră, s-au fotografiat lângă plugul din lemn sau pe căruța din fața grajdului, au admirat soba, războiul, prispa, treptele din pietre masive, ferestrele mici împodobite cu flori de liliac.
Numele comunei Tazlău ajunge, din nou, pe buzele și în sufletele iubitorilor de tradiții datorită unor filmări de câteva ore bune, care vor fi difuzate de Favorit Tv în cadrul emisiunii ”Călător prin folclor” (difuzată în fiecare zi de luni, la ora 20). Pe lângă gazda, care deschide cu drag porțile, au fost implicați în această activitate soții Toderiță – oameni faini, care au grijă, cu iubire, de căsuța veche de 200 de ani, și Ghiță Dandu – ”liantul” dintre postul de televiziune, micii sau marii artiști și locul ales pentru filmat. De data aceasta, a fost preferată chiar casa, una dintre cămăruțe fiind destinată prezentatoarei, iar cealaltă având rol de ”scenă” pentru interpreți (un articol despre soba unicat poate fi citit aici).
În scurtele pauze dintre preparat cafele, așezat scaune prin curte sau prezentarea pivniței, Victor Tofan – fiu al satului umblat prin toată lumea și întors mereu la rădăcini (a lucrat ani mulți în comerț exterior și relații internaționale) – a vorbit despre noutățile care îmbogățesc colecția sa: ”Am două cărți bisericești de la 1761, cu caractere chirilice, datorită unei colege de liceu, din zona Oneștiului. Și am un plug din lemn, care este unicat – doar cu brăzdar de fier, de la un fost director de școală din Frumoasa, Vasile Țepeș. A murit, l-am petrecut pe 18 februarie anul acesta. A fost prezent la multe acțiuni aici, un om extraordinar, care mi-a dat multe piese. Eu sunt într-o relație deosebită cu directoarea generală a Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti” București, conferențiar doctor Paula Popoiu, care a devenit și mentorul meu. Chiar cu sprijinul domniei sale și al Direcției pentru Cultură Neamț, drumul spre acreditarea Casei Muzeu Etnografic Victor Tofan este dificil. Reglementările procedurale sunt exact ca și cum eu aș deține Muzeul Brukenthal, e o chestiune care frizează puțin absurdul și pe mine mă deranjează treaba asta. Adică nu mai avem raționalul, l-am pierdut și suntem altceva. Prima etapă este obținerea unui aviz și a doua etapă este obținerea acreditării. Căsuța asta este mai dotată arhitectural comparativ cu bojdeuca lui Creangă de la Humulești. O spun cu modestie, am văzut ce e acolo și știu. Iar, în fața acestei realități, autoritățile locale din Tazlău se bucură că există un muzeu de etnografie, că se vorbește pe Facebook, că se uită lumea la televizor când se difuzează emisiunile înregistrate aici și zic ”uite că se vede și Tazlăul în țara asta”, dar în rest – vorba lui Caragiale – lipsesc cu desăvârșire”.
Concluzia a fost formulată, într-un alt fel, și de Ghiță Dandu: ”Am făcut 4-5 filmări aici. Au venit oameni de la Galați, până la Botoșani. De obicei, filmările din zona noastră se fac mai mult în restaurante sau în pensiuni. Ideea este să promovăm valorile tradiționale și una din aceste valori este această casă extraordinar de frumoasă. Dar am impresia că domnul Tofan nu prea este sprijinit…”
Cristina Mircea
