Ionuț are o casă de vacanță la Secu, pe malul Lacului Bicaz, trăiește în Franța de 12 ani și vara aceasta a venit în concediu cu prietenii și colegii de serviciu– arhitecți la Primăria Paris – să le arate țara lui: România frumoasă. Acum câteva zile tocmai căuta un bucătar care să știe secretele celui mai bun balmuș și a apelat la vechea lui cunoștință Viorica Nistor, consilier superior în cadrul Direcției pentru Cultură Neamț, și așa a aflat că le poate arăta francezilor mai mult decât gastronomia locală: întreg ansamblul de tradiții (muzică, dans, port popular). Așa s-a ”întâmplat” să ajungă francezii la Grințieș, în Poiana lui Vasile cel Mare, la Festivalul Haiducilor.
Au fost primiți cu afinată, balmuș și brânză cu smântână, s-au prins în horă, au făcut poze, au admirat caii, pădurea, peisajul. Le-a plăcut totul – locul, atmosfera și, mai ales, oamenii.
”Îi surprinde generozitatea și faptul că ne deschidem ușa așa ușor între noi, dar le-am deschis-o și lor. Au apreciat copios toată muzica, spectacolul, tot ce e în jur, dar în primul și primul rând relațiile umane. Eu în Franța am încercat să exprim aceeași deschidere pe care românul o are peste tot în țara lui, mi-am făcut foarte mulți prieteni și cei cu care am venit acum în România sunt unii dintre cei mai apropiați. Vreau să le arăt cine sunt, din ce popor mă trag. Și dincolo de ce putem organiza la nivel practic, cred că e ceva care depășește ce vedem, ce înțelegem și ce auzim, este o legătură morală sau spirituală, iar noi românii încă mai suntem dinamici din punctul ăsta de vedere. Aseară am fost în vizită la cineva și s-a făcut 12 noaptea. S-a creat așa o atmosferă în care ne-am dat seama că oamenii te cunosc, nu te cunosc, îți deschid ușa și-ți dau tot ce au. Ceea ce nu se întâmplă peste tot în lume, mai ales în Franța și mai ales într-un oraș așa mare și cosmopolit ca Parisul unde legăturile dintre oameni sunt din ce în ce mai diluate”, a spus Ionuț.
Francezii au fost fascinați de muzica și de dansurile populare – au ajuns când erau pe scenă membrii Ansamblului Codrii Stânișoarei din Borca, care au fost urmați de Grupul folcloric ”Răzeșii” din Tupilați. Evident, parizienii nu știau pașii, dar s-au orientat după prietenii lor români – care au jucat și rolul de translatori: Ionuț și Adina (profesor universitar la Sorbona, ”cu jumătate de normă” în țară de anul acesta – afiliată la academie pe partea de cercetare).
Ana Buștihan, primărița de Grințieș, s-a prins în horă cu oaspeții din Paris, s-a fotografiat cu ei și le-a dăruit câte o cană, ca amintire de la Festivalul Haiducilor 2023.
Arhitecții din Paris nu au fost singurii musafiri veniți de la mii de kilometri distanță la Grințieș. Ana din Cotârgași, județul Suceava, s-a întors acasă tocmai din Dallas, Texas, unde este stabilită de 20 de ani. A venit la Grințieș, ca să se înscrie la concursul de costume populare și a vorbit din suflet: ”Noi avem acolo o comunitate foarte frumoasă, de vreo 2500 de români și de fiecare dată când mergem la biserică ne îmbrăcăm corespunzător, să ne ținem tradiția și neamul! Costumul ăsta de-l port e cumpărat nou de la Câmpulung Moldovenesc. Mai am unul de sărbătoare, care e foarte greu și se poartă iarna, nu l-am luat cu mine că-mi era greu în bagaj, acela are 75 de ani, oamenii care l-au făcut au murit. Ăsta e de vară, e nou, dar nu puteam să vin la sărbătoare cu straie obișnuite. La sărbătoare trebuie să ne cinstim neamul, și limba și țara!”.
Poate cea mai fermă promisiune pentru viitorul tradițiilor curate sunt copiii Grințieșului, care au urcat pe scenă nu atât ca să descrie costumele pe care le purtau, cât să le spună povestea – mulți știau exact cine a cusut și a purtat ia și de unde provine catrința.
Și dacă în prima zi a festivalului, cei mai așteptați artiști au fost Plăieșii din Republica Moldova, în a doua grupul Nemuritorii din Buzău a scos lumea la dans și a invitat 3 femei din public pe scenă.
”Mi-a plăcut voia bună, atmosfera frumoasă, mi-au plăcut toți cântăreții, mai ales ai noștri din zonă, mi-a plăcut că lumea s-a simțit bine. Ne-am bucurat de musafiri – și de cei din Franța, care au rămas uimiți și nu se mai dădeau duși de aici, și de cei de la Iași, Suceava, Harghita sau Botoșani, care venind la festival ne ajută să promovăm comuna și întreaga zonă”, a declarat viceprimarul Nicolaie Curcă, care s-a ocupat, printre altele, de buna desfășurare a concursului de tras bușteni.
După concertul pe care l-a susținut acompaniat de sunetul ploii, l-am găsit pe Radu Captari la bunul său prieten Viorel Gheorghiu (șeful SVSU Grințieș): ”Vin de 5 ediții la festival, și anul trecut și anul acesta am rugat-o pe doamna primar să nu aducă civilizația aici, că asta-i frumusețea și unicitatea acestui festival. Să lase locul așa, fără iluminat public, fără semnal la telefon, că parcă te transferi acum 200 de ani, pe vremea haiducilor. Mai vezi și câte un bărbat călare, atmosfera este absolut superbă, n-am mai văzut, am tot colindat țara asta dar chiar așa arhaic n-am mai văzut. Jos pălăria!”.
Radu Captari nu și-a scos pălăria doar în fața organizatorilor, ci și a prietenului său pe care-l cunoaște de 10 ani și-l descrie ca fiind un bucătar de excepție, care știe să facă cel mai bun balmuș și, indiscutabil, cele mai gustoase produse din carne de porc, crescut natural, în gospodărie.
Și dacă tot avea ”agregatul” în funcțiune, Viorel a oferit o demonstrație rapidă de făcut un balmuș extrem de gustos. A încălzit ceaunul, a turnat în el vreo 4 sticle de jântuit (produsul care rezultă după scoaterea cașului dulce din lapte), urmează mălaiul, ceva urdă și neapărat un pic de unt de oaie, dacă jântuitul e prea slab. ”Trebuie amestecat foarte ușor, să nu se facă deloc cocoloașe de făină, secretul unui balmuș reușit e amestecatul continuu și ordinea în care se pun ingredientele – fiecare la timp. Brânza trebuie frământată foarte mărunt și mare atenție – să nu se prindă de ceaun. Altfel e problemă, nu mai are același gust. Și oamenii de la munte, obișnuiți să mănânce natural și bun, nu te mai apreciază”.
Bărbații Grințieșului s-au dovedit nu doar buni bucătari, dansatori, pricepuți la tăiat lemnul cu beschia și la legarea buștenilor cu lanțuri ca să-i poată trage caii, ci și păstrători ai credinței că funcționează ritualurile vechi, de pe vremea haiducilor. Deși turna cu găleata au spus, cu siguranță, că festivalul își va urma programul stabilit, pentru că au aruncat ei cu baltagul în lemn și a rămas înfipt. Într-adevăr, ploaia s-a oprit și s-a putut aprinde focul de tabără, în jurul căruia au jucat ”țigăncile” de la Floricică de la Munte. În trosnetul focului, la lumina flăcărilor s-a pus punct ediției cu numărul 7 a Festivalului Haiducilor de la Grințieș – o călătorie fabuloasă în lumea curată și bună, de acum 200 de ani.
Cristina Mircea
Au servit balmuș, ce bun! Eu duceam arhitecții din Paris și prin Piatra Neamț, să guste din talmeș-balmușul din sistematizarea pietreană. Văd că pe Fermelor mai apare și un Penny, nu erau destule obiective care sufocă traficul pe strada cu pretenții de variantă. Cum naiba aprobi de toate pentru toți (centre de bricolaj, service-uri, depozite, blocuri și case, etc.), fără să ai în vedere lărgirea șoselei, ori rute alternative?