Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează expoziția personală de pictură „Poveste cu început“ de Laurențiu Dimișcă, în Sala Cupola, în perioada 1-15 septembrie 2026. Vernisajul va avea loc joi, 3 septembrie, începând cu ora 17:00, iar prezentarea va fi făcută de prof.dr. Gheorghe Cuciureanu.
Laurențiu Dimișcă are o carte de vizită impresionantă: „artist plastic, doctor în arte plastice și decorative, ambasador UNESCO pentru «Eurointegrare prin Artă», președintele Fundației OUTSIDER ART din România, art curator“.
„Expoziția reunește lucrări dintr-un ciclu nou, dar care vine în prelungirea unor proiecte anterioare. Așa cum am mai spus, pictura mea nu descrie lumea cu ajutorul amintirilor sau al evenimentelor colorate, prin tehnici și superlative. Eu doar vreau să ilustrez un mesaj al iubirii și al comunicării, al emoțiilor și al aproprierii. Am vrut să dezvălui nu propria-mi identitate, acest monstru unic și obscur pe care fiecare îl cuibărește în adâncul inimii, ci uimirea față de o insidioasă amenințare… de a nu iubi, schilodirea sufletului și deșertăciunea care îl umple după o prelungită lipsă de vigoare a simțirii“, precizează Laurențiu Dimișcă.
Laurențiu Dimișcă s-a născut în data de 17.01.1977, a absolvit Liceul de Arte „Victor Brauner“ Piatra-Neamț și Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, unde a obținut și titlul de doctor în arte plastice și decorative, în anul 2011.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Laurențiu Dimișcă organizează expoziții personale și participă la expoziții de grup în România și în multe alte țări, printre care Franța, Italia, Ungaria, Belgia, Olanda, Spania, Republica Dominicană.
Catalogat ca pictor al artei brute, naive și singulare, Laurențiu Dimișcă este cunoscut și pentru implicarea în promovarea artei „outsider“ și a expresiei artistice neconvenționale. În afară de pictura de șevalet, Dimișcă a realizat pictură murală exterioară pe dimensiuni mari, pictură murală interioară, mozaic și picto-obiecte.
Este implicat, de asemenea, în multe proiecte sociale.
Dintre multele aprecieri critice, am selectat una a criticului de artă Corneliu Antim din vremea în care pictorul nu obținuse încă titlul de doctor. „Scriu aceste rânduri sub imperiul entuziasmului. L-am descoperit cu puțini ani în urmă la Salonul «Lascăr Vorel» din orașul natal, printre mai bine de o sută de alți artiști concurenți din toată țara. Forța viziunilor sale plastice, colorismul de o alegrețe ce evocă arta primitivilor amerindieni sau africani (unii comentatori hiperestetizanți numesc acest «capriciu» și stilistic și tehnic ca aparținând «artei brute»), libertinismul (pedant controlat!) al compoziției, admirabila coregrafiere a liniei în elaborarea formelor, învăluitoarea candoare a poeticii plastice și, nu în ultimul rând, franchețea comunicării drapată într-un exotic melanj de simboluri și parabole imagistice, multe cu un difuz conținut erotic, în care răsună ecouri ale artei totemice, anluminurii medievale, vitralisticii gotice, icoanelor pe sticla (sau lemn) țărănești de la noi, ale muralismului antic mexican, toate acestea umplu de miez și savuroasă virtuozitate ludică un univers vizual de o seducătoare expresivitate și spectaculozitate.
Cine este, totuși, Laurențiu Dimișcă? Un absolvent al clasei de artă monumentală a prof. Ciato de la Cluj, cu un master în pictură coordonat de rectorul Universității de Arte din Cluj, pictorul Ioan Sbârciu (2002), cu un stagiu în breasla națională a artiștilor plastici de numai trei ani! La nici treizeci de ani, a trecut printr-o experiență de viață severă, ce i-a marcat destinul și i-a radicalizat discursul plastic și întreaga filosofie existențială. (…)
Un artist care își clădește o operă, încă de la început, cu o asemenea încărcătură de umor, cu o atât de superior asumata luciditate, ce convertește amărăciunea, spaima și lehamitea în joc grotesc, plăsmuind un univers imagistic funambulesc, rabelaisian și cantemirian, în același timp, are indiscutabil dreptul de a intra in Cetate sub însemnul princiar al celor aleși.“ (Corneliu Antim, critic de artă, „Ziarul de duminică“, nr. 19/301, 19 mai 2006.)
