Trasee care ”nu sunt neapărat turistice”, ture începute înainte de răsărit, capre negre fotografiate de la câțiva metri, la pachet cu excursii la boncănitul cerbilor și cazare cu 200 de lei pe noapte. În Ceahlău, pentru unii, natura sălbatică a devenit produs turistic. Un organizator cu care am vorbit spune că 90% dintre clienții săi sunt străini și susține că, pe munte, ”poți să te plimbi pe unde vrei”.
- Nu mai este nevoie să ai noroc pentru a vedea o capră neagră în Ceahlău, poți cumpăra o ”experiență unică”
Am contactat un organizator de excursii wildlife pentru o tură foto pentru cinci persoane. Oferta a venit imediat: un colaborator ar putea conduce grupul ”pe un traseu care nu e neapărat traseul turistic”, ales de el.
Turiștii ar trebui să ajungă cu aproximativ o oră și jumătate înainte de răsărit. Dacă este nevoie de mașină de teren, poate veni personal de la Toplița, iar costul ar ajunge la aproximativ 300 de lei de persoană. De la locul unde este lăsată mașina până la capre se merge pe jos cel mult o jumătate de oră. Scopul este fotografia: „O să vedeți, o să fiți la câțiva metri de ele”.
Pe hârtie, regulile de vizitare a Parcului Național Ceahlău sunt stricte. Tocmai de aceea l-am întrebat dacă tura presupune abaterea de la traseul turistic și dacă există riscul unei amenzi. Răspunsul a venit fără ezitare: ”Nu, nu, nu! Să știți că pe munte nu te oprește nimeni, poți să te plimbi pe unde vrei. Abaterea de la traseu este o mare păcăleală, nu te amendează nimeni dacă te abați”.
Dar problema nu este dacă există suficienți rangeri sau jandarmi care să te oprească pe munte. Un om care respectă muntele ar trebui să se oprească singur. Nu ai nevoie de o amendă ca să înțelegi că un loc în care animalele sălbatice își găsesc liniștea nu reprezintă poarta de acces liber către o fotografie mai bună. În timpul conversației am întrebat dacă traseul ar putea ajunge în zona Ocolașul Mare, strict protejată și cu acces reglementat. „Asta depinde și de domnul cu care vorbesc să vedem ce spune și el”, răspunde organizatorul.
Administrația Parcului Național Ceahlău spune că un ghid care are atestat știe că este interzis să ducă turiști în zonele de protecție integrală, cu atât mai mult cu cât animalele pot fi observate și de pe traseele turistice.
În aceeași conversație, organizatorul precizează că nu mergem „să alergăm după capre”. Însă o tură programată special pentru a ajunge înainte de răsărit, pe întuneric, pe un traseu ”care nu e neapărat turistic”, pentru a ajunge la câțiva metri de capre și a trăi o experiență unică îndeplinește deja toate condițiile pentru a spulbera liniștea animalelor. Pentru turist, poate fi o fotografie spectaculoasă, dar pentru animal, poate fi pierderea unui loc sigur.
- De la capre negre la un pachet cu cerbi și cazare
După discuția despre capre negre, oferta se extinde. Organizatorul propune un pachet mai tentant care include o excursie la boncănitul cerbilor, unde turiștii pot vedea râs, lup și alte animale. Apoi apare cazarea: la Casa Samir din Toplița, pensiune asociată activităților wildlife, camera costă 200 de lei pe noapte. Excursia se plătește separat, în jur de 300 de lei, dar pentru mai multe experiențe se poate face o reducere: ”O să vă fac un pachet și cu cerbii, și cu caprele”.
Pe pagina Romanian Wild Experience sunt promovate excursii și imagini cu fauna sălbatică, inclusiv fotografii și filmări cu capre negre.
Fenomenul nu este necunoscut directorului Administrației Parcului Național Ceahlău. Cătălin Gavrilescu spune că are o bază de date cu patru persoane despre care există informații că organizează astfel de activități și că ”turele la capre” au luat amploare.
Problema este și una de resurse. Administrația nu are suficient personal pentru a controla permanent întreg masivul: există oameni la intrări, personal pe platou și mai rămân doi oameni pentru patrulare.
La rându-i, Jandarmeria Neamț ne-a comunicat că nu a avut cunoștință despre aceste practici, dar va acționa ”împreună cu instituțiile abilitate pentru protejarea mediului și a faunei”.
- Când produsul turistic devine accesul la ceea ce ar trebui să rămână protejat
Pentru un turist venit din străinătate, o capră neagră la câțiva metri poate însemna experiența pentru care a venit în România. Pentru operator, înseamnă 300 de lei de persoană, eventual cazare, eventual un alt pachet. Pentru animal, înseamnă oameni care ajung în locul în care s-a refugiat tocmai pentru a nu-i avea în preajmă. Și aici este limita care contează.
Nu cea pe care o impune un ranger sau cea pe care o impune o amendă. Ci cea pe care ți-o impui singur atunci când intri într-un loc care nu este al tău. Un om care respectă muntele nu se întreabă mai întâi dacă îl vede cineva. Se oprește singur. Iar când faci bani din apropierea oamenilor de fauna sălbatică, responsabilitatea ar trebui să fie și mai mare. Turistul pleacă acasă cu fotografia. Operatorul pleacă cu banii. Pensiunea rămâne cu încasarea. Animalul rămâne cu nesiguranța.
- Când traseul nemarcat devine ofertă turistică
Cazul nu pare să fie unul izolat. Pensiunea Grădinile Romane din comuna Hangu promovează, la rândul ei, ”drumeții de inițiere pe trasee nemarcate”. În oferta prezentată turiștilor apar inclusiv coborâri pe coardă și cățărare la stâncă, sub umbrela unor experiențe în aer liber.
Problema nu este existența unor oameni care iubesc muntele și vor să-l exploreze. Problema apare atunci când ieșirea de pe traseele marcate este transformată în produs turistic, într-un parc național în care accesul este reglementat tocmai pentru protejarea naturii.
Într-un caz avem o pensiune care promovează explicit drumeții pe trasee nemarcate. În celălalt, un organizator ne spune că poate trimite un colaborator pe ”un traseu care nu e neapărat traseul turistic”, pentru a ajunge înainte de răsărit la caprele negre.
Sunt două exemple care ridică aceeași întrebare: când natura protejată devine avantaj comercial, cine mai stabilește limita? Teoretic legea! Dar cine o aplică? Articolul 23 alin.1 lit w din Legea vânâtorii spune clar că este interzisă ”deranjarea exemplarelor de faună de interes cinegetic în scopul fotografierii sau filmării, în afara traseelor turistice sau a căilor de comunicație”.
Cristina Mircea
