Vlad Vlas și-a încheiat călătoria pământeană. La 80 de ani, după o viață în care a iubit cuvântul, cartea, oamenii și, mai presus de toate, pământul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, scriitorul, publicistul, profesorul și omul de cultură Vlad Vlas a fost condus, astăzi, pe ultimul drum.
Vlad Vlas a venit din Basarabia și și-a găsit, de-a lungul anilor, o a doua casă la Piatra-Neamț. A fost unul dintre acei oameni pentru care Prutul nu a fost niciodată o graniță adevărată. A crezut în unitatea românilor și a făcut din această credință una dintre temele fundamentale ale scrisului său. Cărțile și articolele sale au purtat mereu amprenta unei conștiințe vii, neliniștite, uneori incomode, dar sincere.
A scris romane, publicistică, memorialistică. A publicat în presa de pe ambele maluri ale Prutului și a rămas fidel unei idei care i-a traversat întreaga operă: un neam nu trebuie să-și uite memoria, rădăcinile și demnitatea. S-a spus că scrisul său avea „nerv și claritate”, iar colegii de breaslă au remarcat sinceritatea și forța sa de a transforma propriile neliniști în literatură.
Într-un timp în care mulți oameni aleg tăcerea pentru a nu deranja, Vlad Vlas a ales cuvântul. A scris cu patimă, cu umor, cu revoltă, cu iubire și cu o sinceritate care uneori nu cruța pe nimeni – nici măcar pe el însuși. A avut curajul să creadă, să polemizeze, să spere și să spună ceea ce considera adevărat.
A fost, înainte de toate, un om al cărții.
Iar cărțile sunt poate una dintre cele mai frumoase forme prin care un om poate refuza moartea. Pentru că omul pleacă, dar cuvintele rămân. Rămân paginile, rămân ideile, rămân amintirile celor care l-au întâlnit și, mai ales, rămâne felul în care un autor a reușit să lase ceva din el în lumea aceasta.
Poate că viața lui a fost, în fond, o lungă încercare de a apropia malurile. Astăzi, unul dintre aceste maluri rămâne mai gol. Drum lin spre lumină, Vlad Vlas!
