Luni, 15 iunie 2026, de la ora 14, în corpul B (Casa Fălcoianu) al Muzeului de Istorie Roman, din str. Cuza Vodă, nr. 19 se deschide o nouă expoziţie temporară structurată pe piesele din patrimoniul tehnic al sfârşitului de secol XIX şi din secolul XX de care dispune instituţia organizatoare, puse în corelaţie cu impactul pe care acestea l-au avut în societate.
O primă schimbare majoră a fost aceea din domeniul acusticii, o democratizare a accesului la muzică, ajungând la îndemâna consumatorilor. Omul modern îşi putea alege coloana sonoră a propriei existenţe, în intimitatea casei sale. În vitrinele muzeului pot fi găsite: patefonul Columbia şi o selecţie a plăcilor His Master’s voice, Lyrophon, Columbia, Zonophone record, Gramophone.
Această evoluție continuă după jumătatea secolului prin trecerea la discurile de vinil și pick-up-uri (tip Balad, Supraphone). Aparatele de radio ilustrează trecerea de la obiectul de lux la cel de bun de larg consum într-un răstimp scurt, două din modelele etalate având şi pick – up încorporat, o combinație a anilor ’60 care reunea radioul și discurile de vinil într-o singură piesă centrală a casei.
Vizitatorul poate admira de la aparatele de radio masive, cu carcase elegante din lemn, precum modelele Philips, Familial Radio sau austriacul Ingelen, care dominau saloanele anilor ’30, fiind concepute astfel încât se puteau încadra printre piesele de mobilier ale epocii până laradiourile românești postbelice, modele emblematice produse de industria națională (Electronica sau Tehnoton). Alte tipuri expuse sunt: aparatul Opereta (1957) și Orion (1959) sau modelele de succes ale anilor ’60 și ’70 precum Istria, Select T68, Nordic sau Zefir.
Nu au fost omise dispozitivele portabile și „de buzunar”. Apărute odată cu democratizarea tehnologiei în anii ’70, modele precum Mikki 2, Yunost, Gaiety sau cunoscutul aparat românesc Gloria 3 au scos sunetul în stradă, în parcuri și la picnicuri, oferind tinerilor o nouă mobilitate și independență.
O piesă cu o încărcătură istorică aparte o reprezintă aparatul de radio artizanal de proveniență franceză, realizat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, folosit pentru a asculta clandestin posturile aliate.o probă a rezistenţei în faţa ocupantului.
Difuzoarele de radioficare prin fir (exemplificate prin două tipuri, din anii ’60 și ’80), intens utilizate în mediul rural și la periferiile urbane industriale, fără posibilitatea de a schimba postul, dispozitive conectate la o stație centrală, au devenit „ceasul deșteptător” ideologic, sursa unică de știri și instrumentul perfect de uniformizare culturală și propagandă controlată de stat.
Telefonul tip Candlestick (1910-1930) ne amintește de perioada în care gestul de a telefona era un eveniment rarisim. În anii ’60, telefoanele-centrală de proveniență românească încep să organizeze birocrația și fluxul de informații al instituțiilor. În contrast cu utilitatea civilă, telefoanele de uz militar (sovietic din anii ’50 și românesc din anii ’70) subliniază o altă fațetă a tehnicii: cea a securității, a secretului de stat și a supraviețuirii în perioade de criză geopolitică, unde limbajul cotidian era înlocuit de rigoarea ordinelor.
Un alt mare liant cultural al lumii moderne, aparatul de fotografiat este şi el reprezentat în această expoziţie. Folosit pentru a documenta vizual propria existență sau aceea a comunităţii, „ochiul magic” a cunoscut o diversitate de modele, dintre care pot fi amintite: Rolleiflex, Agfa Box, Zeiss Ikon Contessa,Smena, Zorki, Kiev, Lubitel sau modelele asiatice (Canon, Petri, Meikai).
În spațiul domestic sau școlar aparatele de proiecție de diapozitive (Aspectomat 300, Etude, Iod) au avut impact asupra generaţiilor tinere. Ne amintim şi de ritualul serilor în care lumina se stingea, iar peretele camerei devenea un ecran mărit, unind copiii în jurul aceloraşi imagini proiectate, din poveşti.
Pe de altă parte, expoziția își găsește un echilibru conceptual prin două piese, care reprezintă extremele organizării vieții umane: macro-spațiul public și micro-spațiul domestic prin două piese diferite ca funcţiune.
Un teodolit din perioada 1931-1938, ce arată tehnica pusă în slujba raționalizării fizice a teritoriului. Acest instrument elvețian de înaltă precizie este cel care a „desenat” modernizarea urbană, permițând inginerilor să traseze axele bulevardelor, limitele proprietăților.
Un Televizor Diamant din anii ’80 era cel mai bun exponent al perioadei comuniste târzii, o epocă marcată de restricții severe și de un program TV redus la doar două ore pe zi.
Prin cooperarea Muzeului de Istorie Roman – C.M.N.N., cu Muzeul Municipal Pașcani și colecționarii romaşcani Sorin Grumuș și Leonard Luca, susţinem bunele practici în domeniul cultural, încurajând în acelaşi timp păstrarea, colecţionarea acestor piese ce nu sunt doar ansambluri de circuite, lemn, bachelită și metal, ci extensii ale nevoilor noastre fundamentale de a comunica, de a ne exprima identitatea.
Expoziţia rămâne deschisă publicului între 15 iunie şi 23 august 2026.
Organizatori: Consiliul Județean Neamț, Complexul Muzeal Național Neamț – Muzeul de Istorie Roman, Muzeul Municipal Paşcani şi Asociaţia Cultural – Ştiinţifică Urbana.
Curator de expoziţie: muzeograf Iulia Cristina Lazăr
Vă aşteptăm!
