Anul acesta, duminică 8 martie, Daniel nu a mai avut cui să-i spună ”La mulți ani, mamă!”. Joi a fost înmormântarea. Mama lui avea doar 38 de ani și el a fost cel care a găsit-o, fără suflare, dimineața. Tatăl a fost agresat violent acum câțiva ani. Nu are un ochi, e dependent de pampers, zace la pat și…nu știe că soția lui a murit. Daniel n-a avut puterea să-i spună.
Într-o casă modestă din comuna Girov, un băiat de clasa a VIII-a încearcă să înțeleagă o pierdere prea mare pentru vârsta lui. Pentru el, lumea s-a schimbat complet. A rămas singur cu tatăl – un om bolnav, fragil, care de ani buni nu mai reușește să ducă o viață normală. Cei din jur spun că problemele bărbatului au început după ce a fost bătut, în urmă cu mai mulți ani. De atunci, stările lui oscilează, devine incoerent și nu mai este capabil să muncească. În ciuda situației evidente, medicii l-au declarat apt de muncă, iar de aproximativ un an se judecă pentru a-și clarifica statutul.
„Cumnatul lui se duce să-l schimbe. Îl întreabă dacă trebuie, iar el spune că nu, pentru că nu își dă seama că are pampersul plin”, povestește Ioan Olaru, fondatorul Asociației ”Pentru oameni, mână în mână”.
Durerea este cu atât mai complicată cu cât tatăl nici măcar nu realizează ce s-a întâmplat. Nu știe că soția lui a murit. Îl întreabă pe copil unde este, iar băiatul îi spune că a plecat. Nu poate să-i spună adevărul.
Situația familiei este cunoscută de câțiva oameni din comunitate care încearcă, cum pot, să ajute. Au strâns bani pentru înmormântarea mamei, au donat hăinuțe pentru copil, au cumpărat pampers pentru tată. În fiecare zi apar alte nevoi, iar singura sursă de venit este alocația băiatului. Pentru că suprafața de teren din jurul casei depășește limita impusă de lege, familia nu a putut beneficia de ajutor social niciodată.
”Au 3000 mp de pământ, iar legea prevede maximum 2500 mp, deci nu se încadrează. Între timp, eu și asistenta socială de la primărie, am reușit sa obținem documentele medicale pentru încadrare in grad de handicap fără însoțitor, pentru tatăl băiatului. Am încercat să cer ajutor din partea consilierilor locali. Răspunsul m-a dezamăgit, mi s-a spus că vreau să-mi fac campanie electorală. I-am îndemnat, dacă vor să ajute, să o facă în nume propriu”, ne-a declarat Sebastian Butnaru, viceprimarul de Girov.
„Îl sprijin de vreo trei ani pe copil, dar sporadic – cu haine, rechizite, lucruri necesare. El învață la școala din Girov, e în clasa a VIII-a. Din toamnă trebuie să meargă la liceu – plan discutat cu mama lui înainte ca ea să se stingă. Acum, responsabilitatea pentru viitorul băiatului cade pe umerii unui unchi și ai unei mătuși, oameni cu posibilități limitate, dar care încearcă să nu-l lase singur. I-am cumpărat alimente pentru săptămâna aceasta. În weekend mă duc din nou. Dar, dincolo de haine, mâncare sau bani, cred că problema urgentă este sprijinul emoțional. Cel mai important ar fi ca un psiholog să stea de vorbă cu el. Are nevoie de cineva care să-l ajute să treacă prin toate astea”, a mai spus Ioan Olaru.
Uneori, primul pas spre a salva un destin nu ține nici de lege, nici de vreo instituție. Este, pur și simplu, nevoia ca un om să aibă timp și răbdare să stea lângă un copil și să ajungă la sufletul lui. Acolo unde durerea lucrează în tăcere, trebuie spusă…și vindecată. Ioan Olaru poate fi contactat la numărul 0751960061 de către orice psiholog dorește să ajute.
Cristina Mircea
Postarea Asociației ”Pentru oameni, mână în mână” din ziua de 8 martie arată astfel:
Ziua de azi …. 8 martie .. Haine și alimente pentru un copil orfan recent de mamă cu tatăl imobilizat la pat. Aici e nevoie constant de alimente și pampers mărimea L pentru tată. Trebuie implicare cât de puțin poate fiecare , un copil orfan care ia viața în piept cu un tată bolnav, e traumatizant. Pe viitor o să vedem evoluția cazului spre a fi cât se poate înspre bine celor două persoane. Împreună mâna în mâna facem bine așa cum știm… bine.
