În județul Neamț, unde există 262.901 hectare de fond forestier, sunt probleme de ”zone gri” nerezolvate de mulți ani. Aproape 4% din suprafața de pădure – aproximativ 10.500 de hectare – rămâne într-o ceață juridică: nu se știe limpede dacă aparține statului sau unor privați, iar acolo unde proprietatea e privată, nu se poate identifica proprietarul. Sunt păduri fără stăpân clar și, mai grav, fără pază. Pentru aceste suprafețe nu sunt asigurate servicii silvice printr-o structură autorizată. Practic, sunt bucăți de pădure lăsate la marginea sistemului – și tocmai ele devin principalul factor generator de tăieri ilegale.
”Fiecare UAT are această problemă din cauza felului în care s-a pus în aplicare Legea 18 din 1991”, a declarat Vlad Vieru, șeful Gărzii Forestiere Neamț. ”Ocoalele silvice puneau la dispoziția comisiilor locale o suprafață de pădure, dar nu aveau reprezentanți în aceste comisii. Cei din comisia locală procedau la punerea în posesie, după care nu informau neapărat ocolul cu privire la proprietari. Procesele verbale de predare a acelor suprafețe către comisiile locale au fost operate în niște amenajamente. În 1999, când a fost înființată Garda Forestieră i s-a trasat și această atribuție de a întocmi evidența proprietăților numai că nu i s-au pus la dispoziție informațiile necesare cu privire la proprietari. Sunt multe situații în care nu s-au emis titluri. După apariția Legii 1 din 2000, nu s-a mai operat în amenajament decât actul care schimba proprietatea – fie titlul, fie procesul verbal de punere în posesie. Și atunci situația a devenit mult mai clară. Dar la Legea 18 s-a procedat pe baza acelor protocoale”.
În tot județul există suprafețe mici de pădure, până într-un hectar, care nu au – practic – proprietari cunoscuți. În mare parte este vorba despre oameni care au decedat după ce au fost puși în posesie și nu s-a ocupat nimeni să facă succesiunea. Iar ocoalele silvice pentru a-și deconta cheltuiala cu paza, ar trebui să aibă documente care să conțină informații cu privire la proprietate. ”Noi nu avem aceste informații și nici nu prea are cine să ni le dea. Funcționarii din primării care s-au ocupat în 1992-1993 de gestionarea acestor probleme, nu mai sunt în câmpul muncii. Deocamdată suntem într-un blocaj”, a adăugat Vlad Vieru.
Garda Forestieră Neamț are o schemă de 10 posturi, dintre care sunt ocupate doar 6 (cu tot cu șef). În asemenea condiții de personal este foarte dificil să mai facă cineva și muncă de arhivă. De altfel, cele două mari probleme cu care se confruntă instituția au fost prezentate și în raportul din ședința Colegiului Prefectural:
1. Problematica determinata de informațiile referitoare la proprietățile forestiere, mai exact lipsa acestor informații. Procesul de reconstituire al dreptului de proprietate a început în anul 1991, cu mult înainte ca autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură să înființeze în anul 1999 structurile teritoriale de specialitate. Aceste structuri nu au fost și nici acum nu sunt implicate în procesul de punere în posesie. Din cauza modului de gestionare a procesului de punere în posesie la nivel de ocoale silvice, coroborat cu modul de lucru al comisiilor locale de aplicare a legilor funciare, sunt situații în care nu putem stabili dacă anumite suprafețe sunt în proprietatea Statului sau nu, iar dacă sunt în proprietate privată nu putem stabili proprietarul. Aceste suprafețe determină existența unui procent de 4 % din suprafața fondului forestier pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice printr-o structură silvică autorizată. Aceste suprafețe sunt în continuare nepăzite și sunt principalul factor generator de tăieri ilegale.
2. A doua problemă care se impune a fi menționată este deficitul de personal. Pornind de la prevederile legale din Codul Silvic, prin care se impune încadrarea a minim un inginer pentru 7000 ha fond forestier, rezultă un număr minim de 38 ingineri pentru cele 262.901 de ha. Cele 10 posturi de inginer din organigrama GFJ Neamț sunt un număr mult prea mic pentru necesarul pe care îl impune suprafața fondului forestier, dacă vrem să ne asigurăm de aplicarea legii în toate activitățile forestiere desfășurate în județul Neamț. În concluzie, putem spune că în județul Neamț, prin adoptarea unei relații de colaborare și îndrumare cu toți factorii implicați s-a reușit diminuarea semnificativă a tăierilor ilegale. Sunt câțiva ani de când nu mai avem tăieri ilegale pe suprafețe mari, acele ”defrișări” vehiculate în spațiul public. Aceste tăieri nu vor putea fi stopate in totalitate, date fiind prețurile excesiv de mari vehiculate pe piață în ultima vreme, situația socio-economica și criza economică la nivel mondial și național pe care o traversăm.
Cristina Mircea
