Dacă pe Calea Romanului, pista de biciclete face ”slalom” printre stâlpi și pare o invitație specială către secția de ortopedie, pe bulevardul Traian bicicliștilor le-a fost dedicată o întreagă bandă de circulație. Dar..n-avea stâlpi. Și ce să vezi? Acum are… Primii au fost deja ”plantați” în carosabil, după ce s-a asfaltat! Frumos, elegant și, mai ales, sigur! Merită felicitați cei care au proiectat și au aprobat o astfel de inepție!
Eforturile și costurile pe care le implică amenajarea pistelor (majoritatea cu stâlpi incluși) au un scop nobil: creșterea numărului de persoane care utilizează bicicleta de la 1% din populația orașului, la 1,5% în anul 2027.
Tabelul și un sondaj de opinie (61% dintre respondenți au declarat că nu vor renunța la mașinile personale în favoarea transportului în comun sau a bicicletei) sunt prezentate în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă 2021-2027, publicat pe site-ul primăriei. Printre obiectivele planului, implicit ale proiectelor de mobilitate, se numără ”reducerea poluării atmosferice și fonice, a emisiilor de gaze cu efect de seră și a consumului de energie” și ”creșterea atractivității și calității mediului urban și a peisajului urban, pentru beneficiul cetățenilor, economiei și societății în ansamblu”.
Până la a contabiliza alte beneficii, e limpede că desființarea parcărilor de pe culoarul Traian-Decebal ajută economia locală, sutele de semafoare contribuie la reducerea consumului de energie, iar liniile duble continue (care obligă la parcurgerea unor distanțe suplimentare pentru a putea vira la stânga, de exemplu) reduc considerabil poluarea. Exact stâlpii din carosabil lipseau…
Cristina Mircea
De multe ori, străbătând orașul cu mașina, strict pentru a face cumpărături, constați că marcajele rutiere pe aceste trasee pentru ”mobilitate” sunt piedici în calea scurtării drumului. Cu semafoarele, fix la fel. EXEMPLU: Dacă vrei să ieși de pe strada Obor (de la Kauflandul construit pe locul Orășelului Copiilor, în Dărmănești) în culoarul de mobilitate M. Viteazu – Petru Rareș, la ore de vârf, numai politețea vreunui camarad de trafic te mai poate salva. Altfel, stai și stai, și stai, și stai….
Cu autobuzul, cam la fel. Pleci din centru, de la telefoane, spre Dărmănești… ajungi în megagiratoriul de la Ceahlăul și stai, și stai, și stai, cu toți tovarășii de călătorie… până prinde și nenea șoferul rând… și apoi, al doilea giratoriu, de pe Dacia… și uite-așa… ajungi la blocul 40, după ce ai făcut un popas și la giratoriul de la Orion. Bine, vina e a ta, călătorule, pentru că tu te-ai urcat în ditamai grajdul pe roți, care abia se mișcă în traficul infernal.
Vrei cu bicicleta sau pe jos. Nebunie curată! Dacă nu ai mască de gaze sau nu ți-ai făcut un traseu printre blocuri, unde mai există aer curat, riști să mori intoxicat. Bine, nu mori azi sau mâine…că ești tânăr, încă, dar mori mai devreme decât era prevăzut în arborele genealogic.
Să mai zic și de cum e să aștepți în stațiile de autobuz interactive?
Cinste proiectantului! Vrednic specialist.