Vorbește fluent 6 limbi, dar se exprimă cel mai bine în limbajul universal. Scrie, compune, cântă! E fermier, absolvent de Rareș, trăiește într-o cabană pe un munte din California, cu un gard de nuiele de câțiva centimetri ”senzor” pentru detectarea urșilor negri și a pumelor. Și-a cucerit femeia împărțind cu ea un sac de făină și un pumn de sare, în sălbăticia insulei Creta. E o poveste de om, în care se împletesc atât de multe experiențe, emoții și trăiri încât doar muzica le poate cuprinde.
Marius Todiriță a simțit chitara pe când avea 10 ani. Făcuse rost de o casetă cu Jimmy Hendrix și a învățat singur. Mai târziu s-a înscris în Fundația pentru Tineret și în Fan Rock, dar a înțeles repede că nu asta era ”calea” către libertate. La concerte, el monta scena, el vindea biletele, el cânta! Alții luau banii. El era doar ”Agitatul! – porecla i-a rămas și acum.
Purta cu el o povară greu de dus – sfărâmarea demnității din 1987 – anul comunist, când părinții au reușit să plece în Italia pentru câteva luni și l-au lăsat în grija dirigintelui, cu tot cu un aparat video.
”Am fost la majoratul unui prieten, n-am respectat ora de întors în casă și el s-a dus la Securitate. A spus că am încălcat angajamentul și că părinții mei vor să vândă secrete de stat. Am fost chemat la Securitate, mi s-a pus în față o declarație scrisă, eu trebuia doar să o semnez. M-au bătut vreo 4 ore, cu podul palmei peste față și cu pumnii în stomac, nu rămânea nicio urmă! Atunci m-am trezit și mi-am dat seama că toți colegii mei trăiau într-o minciună. A căzut cortina și am văzut adevărul! De atunci, de fiecare dată când cineva mă acuză pe nedrept, mă văd iar pe scaunul ăla, cu declarația în față, și nu reacționez bine! Am înțeles că adevărul și minciuna trebuie separate cu sabia, cu grebla nu merge!”.
”Calea” spre libertate, aparent ingrată, s-a dovedit a fi Italia: statut de imigrant ilegal, care a cântat un an și jumătate pe străzi și s-a legitimat în fața carabinierilor ca fiind un american din Arizona, care și-a pierdut pașaportul și locuiește la 22 Acacia Avenue (o piesă Iron Maiden, pe care doar rockerii pasionați o știu). A bătut Italia pe ambele coaste, de la Roma până în Sicilia, din oraș în oraș.
Cea mai faină experiență a fost traiul în mijlocul unei comunități din munți – Il popolo degli Elfi – oameni care nu acceptau nimic din secolul ăsta! Trăiau simplu și curat, cu respect pentru natură și cu iubire pentru copii.
În toată aventura – cânta pe străzi la Bologna, într-o perioadă – viața i-a adus-o în cale pe Kacy – o tânără din Arizona, aflată într-o tabără de hipioți. Ea l-a ajutat să meargă clandestin în Grecia.
”Călătorea într-o dubă Mercedes, cu un VW sudat deasupra, unde era dormitorul. Sus era pat, jos era grajdul pentru un câine și o căpriță de Pirinei – sursă de lapte proaspăt la cafea. M-am ascuns unde era dormitorul. Duba a fost parcată pe fundul vasului și, când au venit câinii, au mirosit capra, au mirosit câinele, iar pe mine nu m-au simțit. Am fost pasager clandestin pe Marea Adriatică o zi și-o noapte, era de revelion. Alături erau camioane cu motoarele pornite pentru că aveau frigidere, dacă deschideam geamurile veneau gazele de eșapament”.
Aventura din Grecia a început la cules de lămâi, alături de țigănci autentice, cu brățări de picior. În Peloponez i-a propus lui Kacy să-l urmeze pe insula Creta și să fie egală cu el.
”Am mers pe partea sudică a Cretei: sălbăticie, munți, râuri, plaje. E o potecă de pelerinaj ortodox, sunt capele unde vin călugări. Dormeam în peșteri. Prindeam pește. Vreo două luni am stat acolo și ne-am cunoscut mai bine. Aveam un sac de făină și făceam turte pe tigaie, cu ceai de oregano. Au fost și momente dificile, am interpretat greșit harta și n-am ajuns unde trebuia. Ne-am îndrăgostit mult mai tare, ne-am întors pe continent, la Atena, și într-o noapte cu lună plină, l-am conceput pe fiul nostru. Am parcat vizavi de Acropole. Am venit în România și ne-am căsătorit, la Tazlău, cu lăutari de la Frumoasa, ceangăi faini, pe o rază de 100 km vine lumea să-i angajeze la nunți. Era în 1993. Ea avea o dubă pe care voia s-o vândă, așa că s-a dus în Italia, pe urmă a venit înapoi, iar cu banii și am luat bilete de avion și fiul nostru s-a născut în ianuarie 1994 în Tucson, Arizona”.
Primul job al lui Marius în SUA a fost operator de telefonie: interpreta și traducea în italiană, franceză, spaniolă, română și greacă. Cânta reggae, o dată la două săptămâni, avea deja o formație – Planet Jam – cu soția la bas. Acum are 31 de ani de America, timp în care a fost bucătar, zugrav, a lucrat la acoperișuri, a făcut catering și a învățat mecanică auto. S-a dus la școală și a învățat să repare calculatoare și a făcut web design, cu certificare în domeniu.
În august 2000 a venit la Tazlău, cu o adunare de 2500 de oameni din toată lumea, care-și doreau să stea la cort împreună, și să petreacă într-un stil amerindian: Rainbow – o organizație fără sediu, fără șefi, unde totul se întâmplă prin consens.
”Dacă te opui trebuie să ai argumente. Altfel, nu ești luat în seamă. Am studiat spiritualitatea, m-a interesat mult cea amerindiană, dar m-am aplecat și asupra spiritualității hinduse. A fost un drum în căutarea pentru adevăr. Mi-am dat seama că există numele lui Dumnezeu în orice limbă. Și atunci e mai mult o diferență de limbaj, decât o diferență de intenție. Adevărul nu poți să-l cunoști, mai ales dacă fugi de el. Acum nu-mi mai e frică să caut adevărul. Adevărul e în noi. E distragere să-l cauți în altă parte. Tot înăuntru trebuie să lucrăm ca să aflăm cine suntem. Identificarea greșită de acolo pornește, te identifici cu corpul tău, cu mintea ta, cu posesiunile tale, cu naționalitatea ta. Sufletul n-are nicio legătură cu toate astea. Sufletul are anumite calități, diferite sisteme de înțelegere. Important este să-l cauți zilnic. Dar lumea uită de el, se pierde cu alte lucruri. Am învățat niște tehnici de yoga faine, prin care pot să ajung la un nivel de meditație, în care încerc să mă conectez cu mine însumi. Maică-mea a avut cancer 12 ani de zile. Era asistentă și a refuzat tot ce înseamnă medicină alopată, am căutat ce terapii și ce plante pot exista în orice cultură din lume, am căutat tot felul de tehnici de meditație ca să o ajut. Am venit în România, ne-am inițiat amândoi într-o școală tibetană de la Timișoara, am practicat cu ea. Și am învățat cum se previne cancerul. Celula are nevoie de oxigen și apă de ajuns ca să se regenereze fără mutație, adică fără a îmbătrâni. Tehnicile de respirație ridică nivelul de oxigen în sânge. Mama a reparat oameni. A zis ”Fie ca suferința mea să plătească pentru toți ceilalți, să nu mai sufere alții!”. Era cea mai altruistă persoană pe care am văzut-o în viața mea. Într-un fel a fost o sfântă. Ea sorbea suferința din oameni, o lua în ea. Ea făcea reiki fără să știe. Ea a fost arcul, eu sunt săgeata. Și a tras la țintă”.
Marius a fost mereu un tată activ și prezent. Și așa a rămas. S-a făcut antrenor de fotbal doar ca să-l inițieze în sport pe Dao, când avea 8 ani.
David Decebal Constantin Todiriță a studiat la Universitatea din Arizona, Facultatea de mediu și acum este superviser la parcurile din Tucson.
Maia Elena Todiriță a moștenit talentul și dragostea pentru muzică de la părinți. Când era mică, Marius mergea cu ea la o ceainărie chinezească, cam de două ori pe săptămână. Discutau despre poveștile tibetane ori indiene. Acum cântă la pian și la chitară, compune, e cântăreață, are o formație. A absolvit Institutul Muzical din Hollywood.
”Când era Casey gravidă, noi am fost în turneu. A auzit basul din burtă. Ea îmi trăiește visul, la alt nivel. Noi, în 25 de ani cât am stat în Tucson, ne-am format un grup de oameni care veneau la concerte. Încet, încet am început să ne ridicăm și în California. Trăim altfel. Avem 8 hectare de pădure, la 1000 de metri altitudine în munții Sierra Nevada, avem panouri solare, fântâna noastră, 4 câini mari. Problema e puma, care mi-a omorât 2 câini anul trecut. Am făcut un gard simbolic din nuiele în jurul zonei în care locuim, pe o rază de 200 de metri, când vine un animal și pășește, trosnește surceaua și imediat câinii se duc acolo. Am un prieten jamaican cu care cânt. Locuiește pe proprietatea noastră, într-o rulotă. Într-o altă rulotă l-am instalat pe tata. L-am luat la noi, acum o lună. Mama a murit de 14 ani”.
De o săptămână, Marius a revenit în România să vândă casa părintească. A susținut două spectacole, la Iași și Piatra-Neamț (Imagini din Lapsus by Arrena aici). Urmează al treilea, la Sibiu. La concertele lui vin, mereu, măcar 3 generații. Oameni care-i respectă mesajul: ”Fiecare inspirație e o naștere și fiecare expirație e o moarte. Și atunci trăiește-ți frate fiecare inspirație ca lumea”.
Cristina Mircea
