Cunoscut scriitor, psiholog, fondator al primei reviste de educație pentru sănătate din țară (Modus Vivendi), autor de manuale și fost profesor la Școala Postliceală Sanitară, Vasile Baghiu a criticat public menținerea lui Mihai Floroaia în funcția de director în timp ce are calitatea de inculpat într-un dosar penal. Mai mult, în postarea sa, Vasile Baghiu s-a referit la propria-i experiență (nefericită) și la împrejurările în care a demisionat, catalogând sistemul de învățământ ca fiind bolnav pentru că susține în funcții oameni incompatibili cu valorile educației.
– Ați demisionat în urmă cu 3 ani. Au rămas în școală cărțile dumneavoastră din care, de altfel, se predă în toată România. Ce v-a determinat să luați această decizie?
– Mi-am dat demisia din învățământ din cauza stilului abuziv de conducere al directorului Mihai Floroaia și a atmosferei proaste întreținute de acesta, an după an, dar și de unii colegi, solidari în rău cu directorul. În ianuarie 2021 când s-a întâmplat asta, eram obosit deja, sătul de toate șicanele care mi se făceau de mai mulți ani în acea școală și simțeam că nu am altă cale de a-mi salva demnitatea și sănătatea, oricât de luptător aș fi fost. Prin urmare, hotărârea de a-mi prezenta demisia am luat-o în acel context cu totul defavorizant, de natură să vicieze oricum lucrurile, pe cale de a mă îmbolnăvi, cum s-a și întâmplat, lehămesit cum eram de urâțenia caracterului unor oameni care pretindeau că oferă educație, dar erau dominați de răutate, invidie și limite de tot felul.
– Totuși sunteți autorul unor manuale valoroase. Nu ați beneficiat de recunoașterea muncii dumneavostră tocmai în interiorul școlii la care activați?
– Am predat aproape șapte ani la acea școală sanitară. Am pus pasiune în munca mea, pentru că observând încă de la început lipsuri in conținuturi și abordări din materia de studiu, am început o muncă imensă de documentare și de scriere a unor manuale care să aducă la zi lucrurile în acord cu abordările internaționale în domeniu. Am reușit să public până acum șapte ghiduri-manual dintr-o lucrare care a și fost avizată M.E.N pentru utilizare la clasă și inclusă deja la bibliografia obligatorie pentru titularizare și definitivare în învățământ pentru asistență medicală generală: „Teoria și practica nursing”. Ei bine, departe de a stârni admirație și recunoaștere, așa cum ar fi fost normal dacă am fi fost (dacă am fi) o societate normală, această ispravă mi-a adus în școala mea ostilitate și dușmănie, invidie și otravă sufletească, șicane și hărțuire psihologică.
– Am înțeles că nu sunteți singurul profesor de valoare care a plecat de la Școala Postliceală Sanitară și nici singurul care a sesizat Inspectoratul Școlar. Dumneavoastră ce vi s-a răspuns de la ISJ?
– La semnalările mele către inspectorat și minister în legătură cu hărțuirea psihologică pe care directorul Floroaia o practica, nu am primit decât exprimarea regretului că se întâmpla așa ceva, nicio mediere, nicio decizie de rezolvare a situației, nimic. Am cerut să vină cineva de la Inspectorat și să aibă loc o discuție în care să clarificăm lucrurile. Eu vorbeam despre stilul abuziv de conducere al directorului și despre atmosfera proastă pe care o întreținea, iar inspectoratul nu a intervenit în niciun fel. Ministerul, printr-un secretar de stat, mi-a răspuns că-i pare rău, dar speră că se va ameliora situația. Rolul reprezentantului unui minister nu este să-i pară rău, ci să ia atitudine, să acționeze. Mai ales când lucrurile trenează și sunt mai mulți directori cu aceleași metehne. La un moment dat a fost o directoare intermediară, și ea pusă politic, cu același stil: îi șicana și-i persecuta pe cei care nu-i cântau în strună. Iar eu nu tăceam, reacționam, de exemplu lui Floroaia i-am atras atenția că folosește un ton ridicat, iar el mi-a făcut observație că n-am adunat taxa de la elevii care nu erau la buget. Bineînțeles că încercasem, dar erau cazuri sociale, niște elevi cu familii sărace, nu aveau de unde aduce banii. M-a criticat vehement și răstit, însă nu a scos niciun cuvințel despre realizarea mea profesională la nicio ședință de consiliu profesoral, deși în școală se preda pe manualele mele. Apoi, la examene au fost șicanări diverse și constante, pe perioade lungi de timp, care seamănă cu mobbing-ul, adică găsea nod în papură la orice. Alte probleme: crearea de separatisme maistru-profesor, discriminări profesionale artificiale, care erau de natură să încalce demnitatea în muncă, în condițiile în care titulatura de maistru instructor era înlocuită cu cea de profesor prin Legea Învățământului. El făcea aceste diferențe ca să dezbine oamenii. Pe urmă, lipsa de preocupare pentru unele aspecte legate de condițiile de stagiu clinic din spital. Eu am semnalat, în mod repetat, că elevii nu au un vestiar cum trebuie, e neigienizat și mă oferisem cu elevii mei să dăm noi cu var, dar nu l-a interesat. Apoi birocrația fără rost, solicitări de situații și de hârtii, s-ar putea spune că așa e în general în învățământ, dar erau chiar lucruri care n-aveau nicio utilitate, făcute doar așa ca să ne ocupe nouă timpul și să ne streseze. Foarte supărătoare era, însă, atitudinea aia superioară, de admonestare, de umilire, un comportament care se putea încadra ușor la hărțuire psihologică, pentru că era constant.
– Cum vă explicați faptul că Inspectoratul n-a mișcat un deget, nici înainte, nici după ce a fost inculpat pentru folosirea abuzivă a funcției în scop sexual și a demonstrat că nu are ce să caute în sistemul de învățământ?
– Păi nu are ce să caute! Nici nu este de specialitate, el este teolog și de multe ori era paralel cu ce aveam noi de făcut la școală. Este și pentru mine o mirare că Inspectoratul l-a pus director din nou, în condițiile în care are un dosar în justiție, un comportament infracțional și n-are nicio legătură cu educația. Un profesor trebuie să fie un exemplu și de comportament, și de viață, nu mai spun de cunoștințe și de nivel intelectual. Din câte am văzut eu, calitatea pregătirii la Școala Postliceală Sanitară a scăzut. De ce? Pentru că directorii sunt numiți politic, nu sunt interesați de lucruri precum calitatea, nu sunt interesați să aibă, de exemplu, profesori implicați, cu realizări în domeniu. Asta este o mare problemă în sistemul de învățământ: profesori buni sunt nevoiți să plece din cauza unor directori puși politic, care au mari probleme de comportament și de atitudine și care își umilesc, pur și simplu, colegii pe care cred ei că îi conduc. Când, de fapt, povestea ar trebui să fie despre colaborare și respect reciproc. Într-o țară civilizată așa știu că se întâmplă.
– Ați avut vreo discuție cu directorul în momentul în care l-ați anunțat că demisionați?
– Da, a părut foarte bucuros că am luat decizia asta, mi-a spus că procedez foarte bine.
-Cum ați descrie acum, experiența dumneavoastră la Școala Postliceală Sanitară Piatra-Neamț?
– O experiență plăcută la clasă, unde am putut oferi cunoștințe și priceperea mea adunată în ani, dar neplăcută din cauza directorului instituției și a directoarei care a fost intermediară, și din cauza solidarității în rău a unor colegi, care mulți dintre ei au mari probleme cu cartea, cu lectura, cu nivelul intelectual, în general. Am primit ostilitate și nerecunoaștere, deși am m-am implicat și am oferit ceva sistemului de învățământ. E un obicei, mulți profesori se plâng de situațiile astea și instituțiile nu-i sprijină, pentru că instituțiile nu sunt interesate de valoare și de calitate. Sunt alte criterii pe care nici nu vreau să le explorez eu, dar n-au treabă cu învățătura, cu cartea, cu ceea ce trebuie să funcționeze într-un învățământ bun.
A consemnat Cristina Mircea
