Povestea ursului împușcat la Borlești demonstrează, dacă mai era nevoie, că relocarea este o soluție doar în mintea omului. În mintea ursului, relocarea înseamnă supraviețuire într-un mediu necunoscut. Ajunge să alerge pe marginea unui drum cu trafic intens, sare într-o curte, dă iama în coteț. E speriat și flămând, atacă, nu știe el că fondurile de vânătoare au granițe și nu este de ”legal” să se deplaseze dincolo de limitele zonei în care omul i-a stabilit locul.
Din perspectiva omului care se trezește cu un urs în grădina personală, lucrurile stau altfel. Încearcă să-l îndepărteze, cere ajutor de la autorități, uneori (re)acționează de capul lui și devine un nume pe o piatră de mormânt și o cifră în statistica oficială a victimelor.
- Doar vânătorul poate stabili granița dintre om și urs
Mii de silvicultori din țara asta muncesc pentru ca pădurea să existe. E adevărat – unii mai și fură… Silvicultura e o agricultură pe termen lung. Copacul crește, umbrește, se înmulțește și moare. Omul trebuie să-l recolteze când e încă bun de grindă, de căprior, de scândură. Altfel, de abia mai poate fi pus pe foc. Omul nu-și poate închipui pădurea ca pe un spațiul al ursului. N-are cum! Omul are nevoie de lemn, de bureți, de fructele pe care zice că i le-a lăsat Dumnezeu – afine, mure, zmeură, fragi, de miile de plante tămăduitoare, de plimbare dincolo de betoane și asfalt.
În 2016, la presiunea unor ONG-uri care n-au înțeles nici acum ce înseamnă echilibrul în natură, omul a făcut un pas în spate. Și o doamnă ministru, care – de altfel – ar fi rămas în anonimat, a interzis vânătoarea la urs! După doar câțiva ani, ne-am trezit că, nepișcat de glonț, ursul a înțeles că nu trebuie să se mai teamă de om.
- Povestea ursului relocat și monitorizat
Ursul căutat cu drone și o armată de oameni la Costișa avea să sfârșească împușcat în poiata unui localnic din Borlești. Îi fusese montat un colar de monitorizare, ceea ce l-a făcut pe prefectul de Neamț să afirme că este posibil ca ursul să fi fost relocat, iar IPJ Neamț face verificări pentru a stabili dacă este vorba despre o faptă ilegală.
”Instituția Prefectului s-a adresat tuturor instituțiilor care ar fi putut avea cunoștință de cazuri de relocări în și din județul Neamţ și nicio instituție, cu referire la Agenția de Mediu, Garda Forestieră, Direcția Silvică nu a confirmat existența acestor relocări. Dacă există astfel de situații de urși relocați în județul nostru, această relocare, din punctul nostru de vedere a fost făcută ilegal, se fac verificări”, a afirmat prefectul Adrian Bourceanu.
Fișa de eveniment întocmită cu ocazia ”intervenției” lămurește toate misterele. Ursul era monitorizat de WWF România – o organizație care consideră că dacă numărul urșilor a crescut înseamnă că toată fauna prosperă, ceea ce este complet fals – și fusese relocat de la Băile Tușnad la Valea Uzului, tocmai pentru că era un exemplar ”cu probleme de comportament”. Bineînțeles, n-a rămas la Valea Uzului, unde omul îi stabilise teritoriul, și a plecat spre județul Neamț, traversând sate și semănând panică printre localnici. De ce reprezentantul WWF care-l monitoriza nu a anunțat autoritățile din Neamț? – rămâne o întrebare legitimă.
Ce n-au reușit efectivele de intervenție care l-au căutat până târziu în noapte prin Costișa, a reușit un sătean din Borlești, în dimineața de 29 august: l-a prins în cotețul găinilor și a închis ușa. Urma să se întrunească o întreagă comisie, să vină un medic veterinar și să-l tranchilizeze, pentru a fi relocat a doua oară. Doar că medicul a ajuns după 5 ore ( a venit din comuna Ceahlău), a constatat că nu poate vedea decât parțial animalul închis în poiată și nu-l poate evalua pentru a stabili corect doza de tranchilizat și atunci soluția a fost împușcarea.
Lucru care ar fi trebuit făcut de la primele ”probleme de comportament” pentru că, după cum demonstrează practica, relocarea este doar o poveste, care nu rezolvă absolut nimic!
Cristina Mircea
