Imaginea Armatei Române – pătată de administratorul parcelei militare din cimitirul Pietricica

5

Întâmplări dintr-un oraș cu cimitir militar. De fapt cu o parcelă destinată înhumării cadrelor militare în Cimitirul Pietricica, administrată de un vajnic soldat al Armatei Române, pe numele său Silviu Constantin Ojică. Acest domn se ocupă și cu lucrări funerare, adică asigură servicii complete în MApN, fie că trupele stau ”drepți” sau ”culcat”. Defilând printre multiplele sale competențe, plutonierul Ojică a făcut o impardonabilă confuzie între perimetrul unității militare și unul din cimitirele orașului – care oricât de ”ostășesc” ar fi administrat este, totuși, spațiu public, aflat în proprietatea primăriei.

Faptele: În seara de 27 august, aflat la datorie cu mistria în mână, plutonierul Ojică s-a ”gândit” să aplice drastic regulamentul Primăriei Piatra-Neamț, care stabilește că accesul auto în cimitir e permis până la ora 17, dar nu e afișat nicăieri. A văzut că doi tineri au intrat, cu autoturismul, pe poarta ”militară”, nu i-a avertizat în niciun fel, i-a lăsat să pună pământ și flori pe mormânt și, când să plece, le-a încuiat poarta! A urmat un dialog dezonorant pentru un cadru militar, care a repetat de câteva ori: ”50 de lei vă costă”.

Scăpările”: În condițiile în care programul afișat este 8-21, nu există nicio mențiune nicăieri despre partea militară a cimitirului și, implicit, poarta pe care o ”administrează” domnul Ojică (gratis închiderea, 50 de lei deschiderea), povestea arată clar a lipsire de libertate în mod ilegal, în concurs cu infracțiunea de șantaj: nu-mi dai bani, nu descui! Timp de două ore, militarul le-a demonstrat celor doi tineri (fata are 25 de ani, prietenul ei 28) cam cât de departe merge ”ambiția cazonă”, când nu-i niciun superior prin preajmă!

A început să ne acuze de tot felul de lucruri furt de felinare, furt de cruci, distrugere – noi am stricat porțile, intrare prin efracție în cimitir. A cerut să ne percheziționeze portbagajul, eram disperați, eram în stare să-i plătim numai ca să scăpăm. Ne era frică de el, pentru că părea periculos. Am sunat la poliție și a venit un echipaj în jurul orei 22. Polițiștii ne-au recomandat să cădem la o înțelegere, ca nu cumva să facă el plângere împotriva noastră, că suntem pe proprietate privată și nu ne-am adaptat programului. La cum ne-au luat mi-era frică să zic orice în apărarea noastră, ca să nu ne dea amendă”, a declarat tânăra.

Iată și jenanta prestație a polițiștilor, care n-au aflat încă despre oamenii care s-au trezit cu hoți în casă și au fost anchetați pentru că și-au făcut dreptate singuri și i-au sechestrat.

Poliția în (in)acțiune: Cât despre inspirata replică ”în curte la dumneavoastră vin, și intru, și fac ce vreau eu și nu întreb pe nimeni”, distinsul domn polițist ar fi trebuit să se gândească la următoarele aspecte:

  1. Nu încape comparație între ”curtea dumneavoastră” și un spațiu public, unde oamenii vin să îngrijească mormintele și plătesc taxe! În plus, nu este afișat pe poarta de acces spre parcela militară niciun program. Nimic! Zero! Mulți oameni nici nu știu că acolo există o parcelă militară, iar plutonierul Ojică este stăpânul inelului (de la lacăt).

2. Dacă distinsul specialist în lucrări funerare ține atât de mult la programul de acces, de ce n-a încuiat poarta la ora 17? Și de ce nu le-a spus nimic tinerilor când i-a văzut că intră cu mașina?

3. Iar dacă tot le-a permis accesul, neacționând asupra lacătului, de ce a pretins bani ca să-i lase să plece? Explicația că erau ”bani de taxi” pentru paznicul care trebuie să vină de acasă nu ține, pentru că paznicul respectiv nici nu deține cheie de la poarta ”militară”.

Așadar, o regretabilă pată pe obrazul Armatei Române – care are, indiscutabil și oameni de calitate, și un exemplu, la fel de regretabil, că unii militari n-au înțeles în ce circumstanțe trebuie să-și manifeste ”ambiția” și ”curajul”.

Vom face plângere penală, cu siguranță, pentru că ne-a lipsit de libertate timp de două ore, iar dacă nu chemam poliția probabil ne ținea și mai mult. Eu n-am înțeles de fapt ce face el la cimitir, ce calitate are, sub ce calitate ne-a sechestrat, sub ce calitate a vrut să ne percheziționeze? Când a venit poliția a spus că el nu a avut nicio intenție, că doar el nu e polițist să percheziționeze pe cineva. Și s-a prezentat cu gradul militar și apoi cu numele”, a mai precizat tânăra.

Păi dacă tot este purtător de grad domnul Ojică și când umblă înveșmântat în pantaloni scurți, tricou și șapcă, de ce nu și-o fi luat și disciplina militară cu el? Măcar prima parte, care stabilește respectarea normelor de comportare și asumarea răspunderii pentru faptele proprii! Că la demnitate și onoare, se vede că nu e cazul să ajungem cu discuția, dacă ”valorează” 50 de lei!

Cristina Mircea

N.B. Regulamentul primăriei stabilește că firmele de construcții monumente funerare au acces în cimitir până la ora 17. Ce căuta dl. Ojică printre morminte la ora 20, cu mistria în mână, mașina alături și cheia de la lacăt în buzunar? Cumva administra, convenabil și simultan, propria-i afacere, parcela militară și ”regula” de ieșire contra cost?

5 COMENTARII

  1. Rusinos comportament atat din partea celui ce zice ca e subofiter de armata, cat si a celor, sau poate, mai ales al celor de la politie.
    Sigur nu vor avea de suferit nici nici cel ce-si zice militar nivi militienii.

  2. Comanda Batalionului ce părere are despre cererea de mită de către un militar? Încasarea unei sume de bani fara a elibera chitanță? Dar Parchetul militar Iași căruia îi este arondat Batalionul de la Piatra Neamț. Acești tineri să nu se lase!

  3. asa arata plotonierii fara stapan,
    mai sunt destui,
    mai e unul care organizeaza festivitati (frate-sau e ofiter la IPJ), are nevasta angajata la el la birou, e birou de familie aici la batalionul de la piatra neamt

  4. Nu e nicio pată pe imagine, așa e armata în mod real, atunci când nu e la paradă și nu sunt pe ea reflectoarele presei. Cine a făcut stagiul militar pe vremea când era obligatoriu a avut ocazia să afle în mod dureros ce e armata și asta pe vreme de pace. Au armeții ăștia un dispreț pentru civili, ceva de speriat. Soldatul în termen era un sclav, care, sub pretextul disciplinei militare, era pus la tot felul de cazne, multe de-a dreptul umilitoare ori riscante pentru sănătate și viață. De aia și multe sinucideri. Ia uitați-vă în vremurile noastre cum cresc bălăriile cât casa la Regiment și în general, la orice unitate militară. Dacă nu mai au soldați in termen pe post de sclavi, le cresc anaconde și crocodili în cazărmi. Și nu-i mai gratulați cu atâta incredere in sondaje, pentru că in caz de razboi, tot civilii sunt luați cu arcanul la oaste pentru a fi carne de tun. Cadrele plimbă hărtii și bârfe in spatele frontului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.