Singura absolventă de 10 a Școlii Postliceale Sanitare: ”Mita este atât de frecventă, încât pare că a fost legalizată”

Are 22 de ani, a absolvit Școala Nicu Albu, Colegiul Național Calistrat Hogaș și, acum 3 zile, Școala Postliceală Sanitară. Este singura din promoție care a obținut 10 curat la toate cele 3 probe. Își dorește să lucreze la UPU în Spitalul Județean, dar asta doar dacă va avea parte de un concurs corect, fără ”clasicul” plic.

”Absolvenții școlilor postliceale sanitare ajung să lucreze la clinici private, pentru că nu pot ocupa posturile din spitalele de stat. Mulți s-au confruntat cu situația asta. De exemplu, un prieten de-al meu a vrut să aplice ca registrator medical la UPU Piatra-Neamț. A luat note foarte mari la scris și la proba orală, dar a fost picat la interviu, cea mai ușoară probă. Postul era rezervat pentru cine plătise. Spitalele de stat fac parte dintr-un sistem ermetic, în care au acces doar cei cu bani sau relații. Chiar ieri am discutat cu cineva despre un concurs de promovare a asistenților medicali debutanți, la gradul de asistenți medicali principali. S-au obținut note mici – între 5 și 6, lucru care nu s-a mai întâmplat. Asta înseamnă că nivelul de incompetență crește. Eu n-am să dau bani, cu siguranță! Sunt și povești aparent amuzante, dacă n-ar fi triste: persoane care au plătit 10.000 de euro și, după jumătate de an sau un an, au fost date afară, pentru că era nevoie să se reînnoiască fondurile”.

Pasiunea Andreei Jeminschi pentru medicină s-a născut într-o familie cu multe persoane suferinde. De mică a auzit discuții despre modul în care erau ”tratați” în spitale pacienții care nu dădeau plicul și despre sumele care trebuiau pregătite ca să ”fie bine”.

”Mi se pare groaznic, nu înțeleg cum de continuă lucrurile astea, deși sunt considerate ilegale. Mita este atât de frecventă încât pare, la propriu, că a fost legalizată în România. Pe lângă asta, mă deranjează foarte mult atitudinea personalului față de pacienții în vârstă. Este foarte dureros pentru un bătrân să vadă că oamenii care ar trebui să-l ajute nu fac niciun efort ca să-i acorde vreo șansă. În timpul practicii cel mai mult m-a impresionat faptul că starea pacienților se schimbă doar prin empatie. Bineînțeles că-i ajuți și cu medicația, dar oamenii au nevoie cel mai mult de confort psihic și cred că asta lipsește din spitale. Dintotdeauna am simțit că scopul meu este să îmbunătățesc calitatea vieții celor din jur și să ajut. Am observat că o persoană bolnavă nu se mai poate bucura de nimic, parcă viața nu mai are deloc culoare atunci când nu ești sănătos”.

În primul an de școală, Andreea a lucrat ca operator date. Din anul II și-a dat seama că trebuie să se dedice cu totul studiului și a renunțat la job. Și-a extins aria de preocupări la medicina holistică, terapia cu uleiuri esențiale sau cauzele spirituale ale bolilor. N-a renunțat nici la lectură și pictură – pasiunile ei vechi și frumoase.

Acum, proaspăt absolventă de 10, se gândește la viitor, cu speranța că există steaua ei norocoasă: ”Visul meu rămâne legat de UPU. Mi-ar plăcea să merg și pe teren, cu ambulanța SMURD. Îmi doresc mai mult decât orice să salvez vieți și să ameliorez starea oamenilor aflați în suferință. Un pacient pentru mine reprezintă un suflet aflat într-o cumpănă. Boala te doboară, nu mai poți fi tu însuți! Cred că multă lume din corpul medical uită că în fiecare pacient este și un suflet, nu doar un corp fizic ce necesită tratament. Consider că trebuie tratat și sufletul pacientului și ar fi benefică o astfel de terapie. Ar trebui îmbinată medicina holistică cu medicina clasică. Ar trebui ca omul să aibă sentimentul că se află în siguranță, în spital, din toate punctele de vedere”.

În plan personal, Andreea își dorește o căsuță în natură, undeva la țară, să se poată conecta cu natura, să se încarce cu energie bună și să o ofere celor din jurul ei. Inclusiv sau, mai ales, pacienților pentru binele cărora a învățat, de 10, în fiecare zi.

Cristina Mircea