În fiecare an, la sfârșit de iulie, comunitatea din Războieni (re)citește o filă de istorie scrisă cu sângele oștenilor și boierilor credincioși lui Ștefan Cel Mare. În fiecare an, revine în atenția publică singura mănăstire mausoleu din România, unde domnitorul avea să îngroape osemintele bravilor și devotaților săi războinici, schingiuiți și decapitați de armata lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
”Încleștarea care a avut loc pe malurile pârâului Valea Albă a fost una dramatică, nu doar prin raportul de forțe net favorabil turcilor, ci și prin modul în care domnitorul Ștefan cel Mare, boierimea și oastea moldavă au înțeles să lupte și să se sacrifice pentru pământurile și libertățile lor. Nevoit să se retragă, în cele din urmă, din fața puhoiului turcesc, nu înainte de a provoca pierderi semnificative acestora, Ștefan cel Mare avea să aibă la Războieni o revelație duhovnicească ce avea să-l călăuzească pe parcursul întregii vieți. Fiind în pericol să-și piardă viața în acele momente de cumpănă, a făgăduit că dacă va supraviețui va închina întru slava lui Dumnezeu, după fiecare înfruntare armată, o biserică, lucru care s-a și întâmplat de-a lungul întregii sale domnii. Războieni a rămas în memoria neamului ca loc de vitejie și curaj, fapt care a determinat ca armata română să cinstească aceste meleaguri prin adoptarea denumirii de Războieni încă dinaintea Războiului de independență. Așa se face că la bătăliile de la Grivița, Rahova și Vidin aveau să participe cu cinste și dăruire, soldații Batalionului 1 Infanterie din cadrul Regimentului 15 Infanterie, regiment care purta cu mândrie denumirea de Războieni. Ofițerii Regimentului 15 Infanterie Războieni aveau să fie cei care prin inițiativa lor și sub directa îndrumare a istoricului, scriitorului și omului politic V.A. Urechia aveau să construiască în anul 1897 monumentul eroilor pe care îl aveți în fața dumneavoastră. S-a vrut a fi un moment impozant și emblematic, nu atât prin dimensiuni și prin compoziție și simbolistică, fapt pentru care a fost realizat de un sculptor renumit la acea dată – alsacianul Visenberger. Au fost realizate și turnate în bronz basorelieful care-l înfățișează pe Ștefan cel Mare în toiul bătăliei de la Războieni, medalionul cu domnitorul moldav, și vulturul care trona vârful obeliscului și care ține în gheare steagul turcesc cu semiluna și în cioc crucea. În jurul celui mai vechi monument închinat eroilor neamului din această zonă, avea să apară ulterior parcul cu tei și începând cu anul 1903 avea să se desfășoare Sărbătoarea Războienilor”, a relatat primarul Bogdan Sebastian Țarălungă.
Legătura dintre Batalionul 634 Infanterie Piatra-Neamț și ”unul dintre cele mai renumite evenimente din istoria poporului român” a fost explicată și de lt. col. Silviu Veleșcu, care a subliniat că ”este o onoare pentru militari să participe la celebrarea evenimentul de la 26 iulie 1476”.
Discursul subprefectului Adrian Ciobanu a fost nu doar o trimitere la trecut, ci și un îndemn pentru viitor: ”Cu o armată mult mai mică și mai slab echipată, Ștefan cel Mare nu a dat înapoi în fața unei forțe copleșitoare, demonstrând o hotărâre de neclintit și o dragoste profundă pentru țară. În ciuda superiorității numerice a otomanilor, moldovenii au luptat cu îndârjire și cu un spirit de sacrificiu rar întâlnite. Deși bătălia nu a fost câștigată, rezistența eroică a strămoșilor noștri a întârziat avansul de atunci al otomanilor și a permis Moldovei să-și reorganizeze apărarea, sacrificiul oștenilor moldoveni căzuți la Valea Albă, nefiind în zadar. Valea Albă nu este doar un loc pe hartă, ci un simbol al rezistenței și al speranței. Eroii de aici ne-au învățat ce înseamnă să lupți pentru libertate, pentru demnitate și pentru viitorul unei națiuni, lăsându-ne o moștenire prețioasă: exemplul de sacrificiu și de iubire necondiționată pentru patrie. Astăzi, în fața memoriei lor, avem datoria să le onorăm sacrificiul, să ne amintim că libertatea și independența de care noi ne bucurăm sunt rodul luptei și al jertfei lor. Să fim mândri de moștenirea noastră și să ne străduim să fim vrednici de ea!”.
Vrednici s-au dovedit copiii care au cântat despre domnitorul cu numele căruia s-au trezit în lume, vrednici au fost și cei care au depus coroane și au pomenit eroii. Pentru că dincolo de sărbătoarea zilei comunei, Războieni va rămâne, pururi – recunoștință și încredere că generația de mâine va înțelege de unde ne tragem.
Vrednici au fost și iubitorii de istorie – Străjerii Cetății Neamțu și Ignis Vultus Iași – care au reconstituit lupta de acum aproape 550 de ani, păstrând proporțiile armatelor – turcii ”câtă frunză, câtă iarbă”, iar moldovenii – mai puțini la număr, dar gata să moară pentru pământul strămoșilor lor. O lecție de istorie care trebuie să rămână mereu vie!
Cristina Mircea
