Grav afectat din cauza acoperișului degradat și nereparat la timp, dar și din cauza instabilității versantului nord-vestic, monumentul istoric din incinta Sanatoriului Bisericani ajunsese pericol public. În luna aprilie a anului 2017, prin hotărârea Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, a fost interzis accesul în lăcașul de cult, după ce deja se risipise o parte din zidul nordic. S-a vorbit despre necesitatea unor intervenții imediate, dar a urmat o lungă așteptare. Și când doar optimiști mai credeau că biserica va rezista sub efectul apei care a măcinat-o tăcut, a început șantierul.
Conform panoului informativ, firma care execută lucrările de restaurare și consolidare este Iasicon Iași, aceeași societate care a restaurat Ansamblul Mănăstirii Tazlău, iar proiectantul este SC Impex Romcatel Cercetare Proiectare SA Iași. Lucrările ar trebuie să se încheie pe 2 iunie 2026.
”S-a amânat de foarte multe ori proiectul tocmai ca să nu se facă intervenții foarte agresive asupra monumentului. A durat ani de zile avizarea proiectului de către Ministerul Culturii pentru că nu se găseau soluțiile cele mai bune. Eu nici nu credeam că acest monument va mai putea fi salvat, dar iată că a dat Dumnezeu și am prins ziua când au început lucrările. Am sentimentul că mi-am atins unul dintre obiectivele pe care le-am stabilit la începutul preluării funcției – acela de a reduce numărul monumentelor care se află în situație critică. Mă bucur și susțin ideea că fondurile europene au făcut bine patrimoniului județului Neamț, mai ales ansamblurilor de monumente de la Tazlău, Secu și Sihăstria, care n-ar fi avut nicio șansă fără aceste fonduri, pentru că intervențiile sunt extraordinar de costisitoare. Deci îi încurajez pe cei care înainte spuneau că sunt greoaie procedurile și nu sunt interesați de fondurile europene, să le acceseze. Am observat, de altfel, că a crescut interesul proprietarilor de monumente pentru aceste fonduri, mai ales al preoților”, a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcției Județene pentru Cultură Neamț.
Istoricul oficial al mănăstirii Bisericani
Mănăstirea Bisericani este ctitoria voievodului Bogdan al III-lea Vodă, la anul 1508-1512, fondată pe temelia unei biserici din lemn, cu hramul „Buna Vestire“, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, care a fost construită de sihastrul Iosif și ucenicii lui, veniți din pustiul Iordanului.
Această biserică a fost incendiată și jefuită în anul 1498 de către tătari. După arderea bisericii, Cuviosul Iosif și ucenicii săi s-au hotărât să plece la Sf. Munte Athos (în Grădina Maicii Domnului), dar plecarea spre Athos a fost oprită de un eveniment miraculos prin arătarea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, într-un stejar.
Acest eveniment a fost pictat la iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodală în anul 1517. Minunea a fost auzită și de domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, care (după mărturia istoricului Nicolae Iorga) avea să pună piatra de temelie a noii biserici cu același hram, iar zidirea ei a avut loc în timpul domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517).
– În anul 1627 Miron Barnovschi și mama sa Elisabeta construiesc primele 3 turnuri ce marcau tot atâtea colțuri ale incintei și logofătul Dumitrașcu zidește turnul cel mare din colțul sud-vestic, iar în următorii ani se construiesc și zidurile de incintă;
– În anul 1637, în timpul domniei lui Vasile Lupu, s-a construit un corp de chilii, trapeza (sala de mese), clisiarnița (camera pentru veșminte și obiecte de cult).
La începutul secolului al XVIII-lea, Mănăstirea Bisericani continuă să rămână unul dintre cele mai importante așezăminte monahale din această pate a țării. Pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir, printre puținele obiective consemnate pe valea Bistriței figurează totuși Mănăstirea Bisericani. Dar biserica lui Bogdan al III-lea, cu adaosurile ei din 1637, începe să se ruineze și în 1786 este refăcută din temelii, după cum aflăm din pisania de la intrare:
„Această sfântă biserică ce se prăznuiește Buna Vestire, fiind zidită de Ștefan Vodă fiul lui Bogdan Vodă, din leat 7020 (1512) și fiind învechită și pornită spre răsipire s-au prefăcut din temelie de iznoavă cu ajutorul și mila lui Dumnezeu, în zilele luminatului Domnului nostru Constantin Dimitrie Moruzu Voievod, prin silința și osteneala ieromonahului Ioil, egumen de Bisericani, leat 1786, iunie 29“.
În legătură cu cele cuprinse în pisanie se impun două observații. În primul rând, data primei zidiri (1512) este eronată, deoarece Ștefăniță Vodă a urcat pe tronul Moldovei abia în 1517 și nu este exclus ca cel ce a realizat această inscripție să fi copiat greșit data respectivă de pe cea originală. Pe de altă parte, s-a constatat că refacerea din 1786 nu a fost chiar totală, deoarece s-a mai păstrat pronaosul din 1637 cu camera clopotelor de deasupra sa.
Biserica nu are pictură decât pe bolta turlei și pandantivii bolților, iar catapeteasma din 1786 este de o rară frumusețe. Între secolele XVI-XIX, Mănăstirea Bisericani se enumeră printre marile mănăstiri din Moldova, deoarece numărul monahilor ajunge la peste 800, având rânduială de slujbă achimitică, cu călugări erudiți, unde s-au tradus din limba greacă și slavonă mai multe cărți de cult și învățătură duhovnicească, existând o școală de grămătici. La începutul sec. al XIX-lea s-au ridicat toate chiliile din jurul bisericii din piatră și cărămidă, precum și stăreția și paraclisul cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe“ din partea de S-E.
După reforma agrară din 1864 a lui A.I. Cuza, Mănăstirea Bisericani intră într-un declin, micșorându-se numărul viețuitorilor, regele Carol I o transformă abuziv în penitenciar, iar în anul 1911 a luat ființă un azil pentru oameni bolnavi de tuberculoză, care ulterior a devenit Sanatoriul TBC, care se află și în prezent în fostul ansamblu al Mănăstirii Bisericani.
