Deși a afirmat în repetate rânduri că nu-l interesează politica și nu-și dorește vreo funcție administrativă, Vasile Mucenicu – omul care a înființat Asociația Victoria Tarcău (care promovează sportul, drumețiile, pictura, lectura, șahul) – a luat două decizii aparent surprinzătoare: s-a înscris în USR și candidează la funcția de primar al comunei. Asta după ce-a refuzat alte oferte cel puțin interesante: i s-au propus avantaje din care ar fi avut de câștigat la nivel personal.
– De ce USR?
– Pentru că n-am avut altă opțiune. Pentru mine nu este important partidul, dar aveam nevoie de un partid ca să-mi pot forma o echipă, să avem o listă de consilieri. Putea fi orice alt partid în afară de cele mari, consacrate, care-mi impuneau anumite lucruri. Am ales varianta asta, pentru că este o variantă curată, efectiv simt că e ceea ce trebuie. Nici nu cunosc foarte bine doctrina USR, dar nu are importanță cât cunosc eu partidul, important este că cei din partid au acceptat să ne susțină și am avantajul că pot să fac și echipa cu oameni frumoși, cu oameni puși pe treabă.
– Am văzut că, în mediul online, foarte mulți localnici apreciau decizia și vă urau succes, deși a fost o surpriză.
– În primul rând, credeți-mă, a fost o surpriză pentru mine, pentru că știți mai bine ca oricine, nu am avut de gând, nu ăsta a fost planul, nu luasem în vedere treaba asta. În primul rând a fost o mare presiune și un covârșitor îndemn din partea oamenilor din comună, telefonul meu e plin de apeluri și de mesaje cu îndemnuri de apeluri. Asta m-a făcut să mă gândesc mai serios. M-au curtat două partide mari și mi-au propus să candidez din partea lor, dar am refuzat. Însă, dacă există posibilitatea, făcând pasul spre politică, să realizez ceva mai mult decât până acum, aș fi ipocrit să nu accept. N-am luat decizia sigur am luat-o cu colegii, cu familia, cu toții am spus că trebuie să încercăm șansa asta.
– Apropo de șansă, unde vă plasați între ceilalți candidați?
– Candidează actualul primar, candidează și fostul, iar noi considerăm că avem cel puțin șanse egale cu toată lumea. Va fi cum va vrea Dumnezeu și cum va vrea comunitatea. Noi ne știm clar misiunea și ce vrem să facem. Pe cine merită comuna asta, acela să câștige! Noi nu avem nimic împotriva niciunui candidat și vrem să ducem o altfel de campanie.
– Campaniile sunt din ce în ce mai agresive, mai urâte, mai puțin bazate pe proiecte și mai mult pe atacuri.
– Eu și colegii mei suntem toți pe aceeași voce: campania noastră va fi bazată pe soluții, pe rezolvarea problemelor, pe înțelegere, pe unitate, pe armonie, va fi ceva total diferit. Atât eu, cât și colegii suntem sătui de atacuri, de lupte, de tot felul de lucruri din astea urâte care știm cu toții că se întâmplă în politică, ne dorim ceva cu totul altfel. Lumea e sătulă de promisiuni, eu nu vreau să promit decât transparență și vizibilitate. Îmi doresc ca oamenii să știe tot ce se întâmplă și ce s-a întâmplat înainte, să ne consultăm, să facem lucruri împreună, să luăm decizii cu întreaga comunitate. Dacă va fi să fie și vrea bunul Dumnezeu să ajung la cârma acestei comunități, îmi doresc tare mult – și asta mă motivează – să fac lucrurile împreună cu comunitatea. Am câteva calități, cu toată modestia, și cu astea voi intra în mormânt. Una dintre ele și cred cu tărie lucrul ăsta, este că nu pot fi cumpărat. Nu pot fi nici duplicitar și nici schimbat. Sunt același, voi rămâne în folosul comunității, în folosul oamenilor. Dacă eu îmi doream scaunul de primar, spuneam ”da” la oricare dintre oferte și aveam scaunul asigurat.
– Vi s-a propus un târg? Asigurarea unei campanii care vă aduce funcția în schimbul executării unor ordine?
– Mi s-a propus și mi s-au oferit foarte multe avantaje din care aș fi avut de câștigat la nivel personal foarte ușor și fără nicio problemă. Am refuzat aceste oferte, preferând să fac o echipă absolut nouă, fără nimic în spate. Oamenii zic că am demonstrat multe în ultimii ani, eu nu știu câte de multe am demonstrat, dar de un singur lucru sunt ferm convins și asta mă bucură cel mai mult: am reușit să atragem pe lângă noi toți factorii decizionali sau de influență. La evenimentele noastre au contribuit și administrația locală, și bisericile, și școala, și agenții economici și oamenii din comunitate. Totul a fost important, de la o mână de cuie adusă de un gospodar, un ceai oferit de o bunicuță, câteva scânduri donate de un gater, până la suportul din partea primăriei, susținerea din partea bisericii, ajutorul din partea școlii. Vreau să mergem înainte pe ideea de unitate, de conlucrare, să lăsăm deoparte orice altceva și să facem ceva constructiv pentru comuna asta.
– Să vă ajute Dumnezeu!
– Nimic fără Dumnezeu! Nu mă văd decât un instrument al Lui. Am o mare ambiție să demonstrez că se poate și altfel, asta am încercat și cu asociația să arătăm că se pot face lucruri și fără nu știu ce implicații, și nu știu ce bugete, și nu știu ce bătăi de cap. Vreau să demonstrez în continuare că oamenii buni trebuie să se implice, vreau să demonstrez că uniți, cu înțelegere și cu pace putem face lucruri frumoase. Și să-mi ajute Dumnezeu după gândurile, inima și sentimentele pe care le am!
A consemnat Cristina Mircea
