Festivalul de datini de la Gârcina – cel mai frumos cadou de sărbători oferit localnicilor

0

O poveste frumoasă despre sărbătorile de iarnă ale satului românesc s-a scris, duminică seara (17 decembrie) pe scena Căminului cultural din Gârcina. Oamenii au fost întâmpinați precum colindătorii de pe vremea bunicilor, cu colaci, mere, vin fiert și prăjituri de post. Sala s-a umplut în câteva minute, iar cei peste 200 de localnici și invitații lor au pornit într-o călătorie de două ore în lumea fermecată a străvechilor obiceiuri de Crăciun și Anul Nou.

Gazdă primitoare, primarul Mihai Gavril Gontaru a deschis prima ediție a Festivalului de datini și tradiții, cu Plugușorul, după care a salutat pe toată lumea și a spus: ”Vreau să ne bucurăm, așa cum se bucurau părinții și bunicii noștri, acum mai bine de 30 de ani, de aceste datini și tradiții, care porneau de la Căminul cultural”.

Lumea s-a bucurat de fiecare moment, de la colindele cântate de copiii de la Școala Episcop Melchisedec Ștefănescu (coordonați de profesoara Vasilica Cozma), până la cele interpretate de familia Corfu din comună și apoi de Laurențiu Marian, care a antrenat toată sala să cânte ”Domn, domn să-nălțăm”.

Extraordinare și îndelung aplaudate au fost jocurile membrilor Ansamblului Brâul Roșu, coordonat de Cătălina Dumitrachi, care – în calitate de prezentatoare a spectacolului – a explicat rolul măștilor în sărbătorile de iarnă: ”Iarna satul românesc devine un colț de rai. Este singurul anotimp din an în care domnește principiul repaosului și al odihnei. În timp ce grâul germinează sub stratul mare de zăpadă casele țăranilor, calde și primitoare se pregătesc de sărbătoare. Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu Sfântul Nicolae, la 6 decembrie, și se încheie undeva pe 24 februarie, cu Dragobetele, care marchează începutul primăverii și al anului agricol. Sărbătorile de iarnă petrecute în mijlocul satului românesc reprezintă o experiență unică deopotrivă încărcată de veselie, de dramatism, de ironie și poezie. Un amalgam de contraste pe care doar românii îl pot armoniza atât de bine mai ales la trecerea dintre ani, când teatrul popular își face apariția pe ulițele satului. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, plugușorul cum i se spune în popor este un străvechi obicei agrar care se practică și astăzi de obicei în  Moldova, în ajunul anului nou și în unele locuri chiar în ziua de Anul Nou o ceată de urători, formată din până la 20 de flăcăi pleacă din casă în casă să ureze cu plugușorul sau să hăiască, după apar în scenă diverse măști, costumații care depășesc uneori orice imaginație în jocul precum capra, jocul cerbului, jocul căiuților, jocul urșilor. Masca este considerat un substitut al anului care moare și renaște, măști zoomorfe – capra, cerbul, căiuțul sau ursul, reprezintă personajul principal în jurul căruia se află alte personaje secundare, majoritatea acestora sunt măști antropomorfe – moșnegi, babe, țigani, țigănci, negustori, doctori, care evoluează dinamic și zgomotos, improvizând scene hazlii spre deliciul audienței. Personajele jocurilor cu măști au rolul de a ironiza, de a demasca, de a satiriza, de a sancționa tot ceea ce-a fost imperfect de-a lungul anului”.

Reacțiile publicului – care a colindat, a urat, a semănat, a făcut poze și a trăit cu emoție și bucurie fiecare filă din poveste – au fost elocvente: Gârcina își iubește tradițiile, iar acest festival a fost cel mai frumos cadou de sărbători oferit de Primărie și de Consiliul local.

Cristina Mircea

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.