Profesorul Marin Cârciumaru: ”N-a fost ușor să suport atâta umilință gratuită”

Acum 3 ani, la Poiana Cireșului se făcea o descoperire senzațională: o statuetă de tip Venus, cu o vechime de peste 17.000 de ani. Condițiile în care lucra echipa profesorului Marin Cârciumaru de la Târgoviște (inundații care au determinat retragerea arheologilor de pe șantier timp de 24 de ore) a alimentat teoria conform căreia statueta a fost, de fapt, ”plasată” în sit și este un fals. Teorie pe care profesorul Mircea Anghelinu, decanul Facultății de Stiințe Umaniste a Universității Valahia din Târgoviște (fost elev al lui Marin Cârciumaru) a avansat-o pripit și a continuat s-o susțină și după primele analize (inclusiv datări radiocarbon) care confirmau autencitatea statuetei. Pe 1 decembrie 2022 a apărut un articol în celebra revistă L’Anthropologie din Franța (A new Palaeolithic female figurine from Piatra Neamț, Romania, autori: E.-C. Nițu, R. White, M, Cârciumaru, O. Cîrstina, F.-I. Lupu, M. Leu, M. Straticiuc, T. B. Sava, A. Bălășescu, M. Manea, S. Grigore, R. Sîrbu), care ar trebui să stopeze definitiv denigrarea nemeritată a profesorului Marin Cârciumaru. ”Verdictul” a fost pronunțat la capătul unor cercetări coordonate de Randall White, cel mai mare specialist în statuete paleolitice, cunoscut că a denunțat foarte multe falsuri de-a lungul carierei. Despre lupta pe care echipa de arheologi a dus-o, timp de 3 ani, am discutat cu profesorul Marin Cârciumaru.

– Domnule profesor, din păcate, în tot acest timp atenția publică s-a concentrat mai mult pe scandal și mai puțin pe descoperire.

– Da, pentru că așa este la noi: când românului îi miroase a sânge de undeva, se îndreaptă acolo. Și din păcate și presa a căzut în plasa aceasta, s-au folosit de un tabloid și au creat o stare de spirit care, în loc să fie un eveniment cu bucurie pentru o astfel de descoperire, care se face după mai bine de 100 de ani, uite că s-a transformat într-o mizerie de care a trebuit să tragem 3 ani de zile. N-a fost ușor în pandemie să faci cercetări extrem de complexe la Institutul de Fizică Atomică, n-a fost ușor să-l aducem pe acest specialist de marcă în țară și să facă cercetările cu noi, dar am depășit acest lucru cu calm și ne-am văzut de treaba noastră și cred că am făcut ce trebuia.

– Cum considerați că ne pune în valoare această descoperire?

– Păi este menționată în cel mai prestigios jurnal de antropologie din lume. L’Anthropologie apare din 1894, a traversat cele două războaie mondiale fără niciun fel de sincopă, e cea mai respectată revistă din lume, l-am adus pe cel mai mare specialist, din păcate între timp a murit săracul, a avut un cancer galopant, am făcut studiul împreună cu el, statueta este autentificată, noi nu mai avem ce face, în momentul de față misiunea noastră s-a terminat.

– S-ar putea cândva, în viitor, ca Venus să fie expusă și la locul descoperirii, adică la muzeul din Piatra-Neamț?

– Da. Dorește și Muzeul Național să facă o expoziție temporară, dar în orice caz eu sunt sensibil la muzeul din Piatra-Neamț, pentru că sunt legat sufletește de acest loc. Mai mult, cei de acolo au făcut un gest extraordinar și m-au sărbătorit la 80 de ani scoțându-mi un volum omagial, Vasile Diaconu a fost extraordinar, este un băiat cu totul deosebit. Revenind la statuetă, acum este ca și cum ar fi fost redescoperită și va fi o avalanșă de vizitatori dornici ca să o vadă. În mod sigur primul muzeu la care va ajunge pentru o expoziție temporară va fi Piatra-Neamț, voi ține cu tot dinadinsul și nu numai statueta va veni, vor veni aproape toate obiectele de artă descoperite la Piatra-Neamț,  care reprezintă 85% din tot ce s-a descoperit în paleoliticul din România de-a lungul tuturor timpurilor. Și astea sunt descoperite numai de mine și de colaboratorii mei.

– Cum vă simțiți astăzi, când aveți confirmarea, de care nu știu dacă dumneavoastră înșivă aveați nevoie, dar o parte a opiniei publice sigur avea?

– Toată această perioadă n-a fost ușoară pentru noi, să suporți atâta umilință, gratuită – noi știam acest lucru, altfel nu am fi avut curajul să angajăm în această cercetare pe cel mai mare specialist care a denunțat cele mai multe falsuri de acest gen din lume. Deci am ținut neapărat să-l aducem pe acesta ca să nu mai existe niciun fel de suspiciune din partea unora. Cu toate că nu sunt convins că unii vor înceta să spună prostii, dar nu a fost deloc ușor nici pentru colectivul nostru, nici pentru mine să mențin tonusul echipei. Să nu uităm că șefa șantierului – un fapt fără precedent  în vreo țară din lume – a fost pedepsită un an de zile de Comisia Națională de Arheologie. De ce? Petru că au fost inundații atunci și noi a trebuit să plecăm pentru nici 24 de ore, pentru că ne era teamă, locuiam pe Valea Doamnei și trebuia să traversăm vreo 5 poduri, pe care le putea lua apa. Dar am revenit, statueta a fost scoasă din pământ de către colectivul nostru, chiar de către Elena Cristina Nițu și ceilalți tineri cu care lucrăm, și nu a fost ușor să le menții tonusul în condițiile în care au suferit, pe nedrept, o pedeapsă din partea Comisiei Naționale de Arheologie. Cine-i mai ia această pedeapsă înapoi?

– S-ar putea fi reparat răul făcut?

– Păi s-ar putea dacă ministrul Culturii ar fi sensibil la ceea ce se întâmplă în țara aceasta și și-ar da seama de prostia care s-a făcut. Nu vă supărați, dar era un moldovean de-al dumneavoastră ministru atunci.

– Are și domnul Josanu acum de suportat niște consecințe, de pe vremea aceluiași ministru.

– Am vorbit cu domnul Josanu, care era fericit că a avut dreptate. A fost singurul om echilibrat în acea perioadă. El, față de Comisia Arheologică, a avut o poziție foarte tranșantă și a spus foarte clar că statueta este autentică, dar nu s-a ținut seama, pentru că unora le-a fost teama de presa tabloidă și de aia s-a ajuns aici. Vreau să vă spun că, după 3 ani de zile, pe 1 spre 2 decembrie, a fost prima noapte în care am simțit că am dormit și eu liniștit, pentru că altfel, în fiecare seară trebuia să mă gândesc ce se mai întâmplă, trebuia să mă gândesc la imaginea pe care mi-au șifonat-o. Și culmea tonul a fost dat chiar un fost colaborator de-al meu, de fapt l-am luat din anul I când era student, l-am dus în străinătate, l-am luat pe șantiere ca să învețe meserie, l-am luat la congrese, l-am făcut cadru didactic al universității și atunci când și-a văzut sacii în căruță a zis că nu mai are nevoie de mine. Eu l-am eliminat din colectivul de la Piatra-Neamț tocmai pentru derapajele lui de caracter și pentru că ajunsese să creadă că șantierul arheologic, la modul general, este un moment de divertisment, ceea ce pentru mine nu este de acceptat. Eu toată viața mi-am dedicat-o acestei meserii, de fapt viața mea se confundă cu această meserie așa că nu pot accepta compromisuri. Dar, după lupte din astea grele, nu mai ai puterea să te bucuri, pentru că nu este ca în sport: ai muncit și ai câștigat într-o competiție. Aici nu a fost o competiție, noi a trebuit să demonstrăm ceea ce nu era de demonstrat. Cum să n-ai încredere în profesorul Cârciumaru care timp de 55 de ani asta a făcut? Cum aș fi putut eu să-mi bat joc de cariera mea și să vin cu bazaconiile care erau în capul ăstora și au spus ce-au spus?

– Și toate acestea din cauza unui om pe care, practic, l-ați crescut.

– Și care lucrează pe Valea Bistriței din 2005 și n-a descoperit nimic, exact din motivele pentru care l-am eliminat din șantier și din colectivul meu. Să știți că în țară sunt multe șantiere, dar depinde cum sunt cercetate, dacă nu sunt cercetate ca lumea, arheologii trec pe lângă astfel de descoperiri fără ca măcar să le vadă. Ăsta este secretul, nu am descoperit noi la Poiana Cireșului capitala paleoliticului din această parte a Europei. Nici vorbă! Noi ne-am făcut treaba așa cum trebuie și ăsta este rezultatul. De asta m-am și bucurat, să știți că cei de la Piatra-Neamț au fost primii care s-au gândit să mă onoreze la 80 de ani, cei de la Târgoviște s-au mișcat mai greu, s-ar putea spune că i-a mișcat evenimentul de la Piatra-Neamț. De asta țin foarte mult la Piatra-Neamț. Județul dumneavoastră este un județ al preistoriei, aveți avantajul că aveți cultura Cucuteni acolo, iar paleoliticul, când am început eu cercetările, era privit așa ca o oaie neagră, și eu n-am primit niciodată niciun fel de finanțare de la Piatra-Neamț pentru că, într-adevăr, acolo erau niște priorități mult mai mari decât paleoliticul din capul meu – șantiere de importanță națională, cu descoperiri fantastice. Eu consider că Muzeul Cucuteni este cel mai frumos muzeu din lume în momentul de față, prin artefactele pe care le are. Și să nu uităm că această Cultură Cucuteni ne permite nouă, care suntem pe acest teritoriu, să spunem că acest teritoriu atunci, în acea perioadă, a fost buricul pământului. Și eu nu m-am supărat niciodată pe ei că nu au putut finanța un șantier, avem relații excelente, sunt cu inima alături de ei. Important este că aceste descoperiri sunt în România și important este că statueta – cel mai celebru artefact descoperit vreodată pe teritoriul României, prin vechimea lui – este Venus de Piatra-Neamț.

A consemnat Cristina Mircea