Piatra-Neamț e un șantier grație proiectelor de mobilitate moștenite de la Dragoș Chitic, dar și urgențelor apărute după ce, ani de zile, nu s-au făcut reparațiile necesare la poduri și punți. Oamenii și-au rupt picioarele și mașinile prin șanțurile săpate, transversal, în carosabil, au stat ore în trafic, s-au uitat mirați la ”pădurea” de semafoare, s-au întrebat de ce costă 60.000 de euro o stație în care vor îngheța la iarnă și de fiecare dată au fost asigurați că fiecare ban și tot disconfortul merită. Vom avea un oraș modern și ne vom bucura de cel mai performant sistem de management al traficului!
Iar când costurile proiectelor se duc la zeci de milioane de euro, doar ultimele achiziții arătând astfel:
Trotuarele nu au voie să arate așa:
Prin urmare, domnule primar, dacă tot ați urmărit emisiunea ”România, te iubesc!” despre podul de la Luțca, poate ar fi bine să urmați exemplul acelui primar de comună care declara că secretul reușitei proiectelor este ca ”toată primăria să fie pe șantier, lângă constructori”. Bine, el se referea la o primărie rurală, cu angajați puțini. La Piatra Neamț nu e indicat să iasă toată primăria în stradă, că nu ar ar mai avea loc constructorii, dar măcar 10-20 de specialiști care s-ar putea ocupa cu verificarea lucrărilor găsiți, nu? Și ca să vă convingeți că e necesar, mergeți mai întâi dumneavoastră, pe jos, cu grijă, pe trotuarul de la Muzeul de istorie până la Tribunal, să vedeți cum au pus băieții ăștia harnici pavelele după ce-au îngropat diverse cabluri. Și povestiți-le puțin despre planeitate, despre normative (care apropo stabilesc abateri de 2-5 mm între două elemente) și despre oamenii în vârstă din oraș, care merg greu și-și rup oasele ușor.
Cristina Mircea
