Adrian Ichim, în vârstă de 42 de ani, a încetat din viață, aseară, după o perioadă de încercări și suferințe. Condoleanțe familiei! Adio, Bill!
“A fost odată ca niciodată …că de n-ar fi, nu s-ar povesti….”
”Au fost niște tineri frumoși, adunați în diverse redacții din oraș sub același crez: că presa este cea mai frumoasa meserie din Lume. Mii de clipe frumoase, unele grele, mii de deplasări la cele mai diferite ore din zi și mai ales din noapte, totul pentru a ajunge în locuri “fierbinți” și pentru a transmite oamenilor răspunsurile pe care le căutam toți la întrebările esențiale: ce…cine…unde…când ….de ce… Astăzi e una din zilele în care întrebările care ne-au unit au rămas fără răspuns. Ady a plecat să ne zâmbească de Sus. De ce….de unde… cum… poate nu vom ști niciodată. Lumină bună, coleg drag! Și nu uita : “așteaptă-ne cu câteva duble, să putem da și noi….!” (Catrinel Cojocaru, jurnalist)
„Pe Ady Bill, așa cum îi spunem colegii din presă, îl știu de câțiva ani, la scurt timp după ce m-am mutat în Piatra Neamț. Mi s-a părut un tip cool, și foarte dinamic. Ne-am cunoscut mai bine când am început să colaborăm mai strâns în domeniul fotografiei și al videografiei. Ne sprijineam unul pe altul cu informații, cu echipamente și vorbeam în continuu despre aparate, moduri de filmare, tehnici, fel de fel. În ultimul timp era din ce în ce mai interesat de fotografie. Sunt sigur că ar fi ajuns meseriaș și în acest domeniu, cum a facut-o și cu videografia. A studiat prin forțe proprii și a ajuns la un nivel foarte bun, în ultimul timp. M-a impresionat întotdeauna la el grija față de familie. Era dedicat soției și fiicei lui și îmi părea foarte implicat în viața de familie și responsabilitățile ce decurg de aici.Din păcate, o boală care nu iartă pe nimeni l-a luat dintre noi, fără ca Ady Bill să apuce să facă fotografii de succes, clipuri interesante, sau să iși ducă fiica la facultate. Toate s-au dus acum și rămâne în sufletul nostru, doar amintirea unui om energic, dinamic, muncitor și cu bun simț. Eu așa l-am cunoscut. Adio, prietene!” (Iulian Cazacu, jurnalist)
„Fie ca Bunul Dumnezeu să-ți călăuzească pașii spre lumină, Adi!” (Ionuț Antoniu Lovin, jurnalist)
“O scurtă perioadă de timp am făcut parte și eu din viața lui. Am lucrat împreună, am făcut teren împreună, am împărțit cafeaua și stările. E foarte greu să vorbești despre cineva cu care ai lucrat și pe care l-ai cunoscut la trecut, de acum rămân doar amintirile despre un om care a arătat lumii întregi că iubește ceea ce face. De acum este lumină într-o revărsare de timp frumos petrecut printre oameni. Drum bun, Adrian și îți mulțumim că ne-ai arătat, prin obiectivul camerei, fața frumoasă a lumii…până ne vom revedea TE SALUT”. (Ciprian Solomon, realizator emisiuni Radio/TV )
„Am crescut în același bloc cu Adi. Era cel mai mic din cei trei băieți ai familiei Ichim. Nu pot să cred că nu mai este… Pe Adi l-am văzut mereu zâmbind, cu un bun simț extraordinar si cu multă căldură sufletească. Am și lucrat împreună de-a lungul timpului… Oamenii lângă care crești, cu care te joci, cu care râzi și plângi au acolo mereu un loc în suflet…Niciodată nu a vorbit urât de nimeni…realizez că nu ne-am văzut de ceva timp și nu știam că e bolnav…Dumnezeu să îl odihnească în pace! Am să îl povestesc frumos, nici nu aș avea cum altfel..Drum în lumină Adi…nu vei fi uitat!” (Alina Gicoveanu, jurnalist)
„Rămas bun Bill! Să ai lumină bună acolo unde te-ai dus!”
”Țin minte și acum ultima noastră filmare împreună. Era o noapte geroasă de februarie și aflu că drumul spre Girov e înzăpezit. Eu tocmai încercam să-mi revin după o ruptură de ligament și nu puteam să conduc. Mă gândesc oare cine dintre colegi ar vrea să meargă la filmare pe o astfel de vreme, din toți rămân doar două nume. Iulian era plecat din localitate așa că rămânea doar Adi. Îl sun, răspunde, e fericit că ar putea filma o știre pt Prima Tv. În 10 minute vine și plecăm împreună prin noapte și prin viscol. Ajunși la Girov, constatăm că drumul era blocat și zăpada viscolită făcea aprope imposibil să vezi unde e șoseaua. Tiruri oprite pe drum, mașini ieșite în decor, cu greu Adi reușeste să controleze mașina și să străbatem prin viscol și gheață. Filmăm, dar la întoarcere apare un utilaj de deszăpezire și ne forțează să îi facem loc și ajungem cu mașina în șanț. Utilajul trece, noi ramânem în șanț. Adi reușește să iasă din mașină, eu nu pot, zăpada era pană la geamul portierei, piciorul nu-mi permite să ies pe partea șoferului. Așteptăm câteva minute, dar nu se mai aventurează nimeni prin viscol să treacă să ne ajute. Adi ia o lopată și începe să îndepărteze zapada. Eu nu pot să fac nimic, nici măcar nu am semnal la telefon, să sun după cineva, să ne ajute. Până la urmă, apare o mașină și ne ajută să ieșim din sanț.
Așa mi-l amintesc pe Adi, un tip săritor, dispus mereu să ajute, un suflet mare. Acum un an vorbeam cu el și spunea că se simte bine, că a reușit să se îngrașe 4 kg după intervenția de la Iași și că e ok. În urmă cu cateva zile aflu că nu se simțea bine, nu am curaj să-l sun, dar îi las un mesaj, apare că l-a văzut dar atât. Adi nu a mai răspuns. Dumnezeu sa te odihnească Adi!” ( Sebastian Bădiță, corespondent tv)
Adrian Ichim s-a născut în 1979 și a lucrat în mai multe domenii. A inceput să lucreze în presa locală în anul 2007. A fost operator de imagine și corespondent pentru B1TV, Realitatea, Dolce Sport, Prima TV. Fie-i țărâna ușoară!
