Oana Apetrei, artist handmade: ”Mă bucur pentru fiecare bijuterie vândută pentru că cineva, undeva, poartă un lucru făcut de mine”

0

Are 32 de ani și muncește de aproape jumătate de viață. În urmă cu 7 ani a plecat în Germania, fără să știe limba, fără să știe cum va fi noul început. Știa doar un lucru: avea un copil de 6 luni, pentru care voia o educație bună, într-un mediu civilizat. Decizia de a pleca a fost spontană, dar despărțirea de România a presupus un efort, pe care nu l-a putut duce până la capăt.

Germania este diferită, nu am putut s-o compar niciodată cu România și să am în vedere doar aspecte pozitive. Ne-am așteptat să găsim acolo oameni civilizați și o lume mai bună. N-a fost așa pentru că nu eram 100% convinsă că am făcut tot ce puteam în România și am plecat cumva cu inima îndoită. Mi-au lipsit multe lucruri, pe care nu le-au putut egala civilizația și un salariu mai bun. Evelina a făcut acolo clasa I, dar nici sistemul de învățământ nu oferă o perspectivă mai bună decât ar putea oferi România. Când am decis să ne întoarcem, Evelina a fost cea mai bucuroasă și datorită bucuriei ei nici nu am mai stat pe gânduri că ar putea exista și alte variante. Am retras-o din sistemul de stat și am înscris-o la o școală privată britanică, unde am lăsat-o și după ce ne-am întors. Ea învață după manualele de clasa a II-a, singura diferență este că-și face temele acasă și este evaluată periodic pentru a vedea care este nivelul ei comparativ cu ceilalți copii. Are posibilitatea să se întoarcă oricând în sistemul de stat”, povestește Oana Apetrei.

  • ”La început, o brățară din mărgele îmi lua câteva ore, era un exercițiu de antrenare a răbdării”

Întoarcerea în România a însemnat descoperirea și concretizarea pasiunii pentru handmade, care a început la nivel de vis și de gând. Primele creații au fost bijuteriile pe care le purta sau le făcea cadou. Mai târziu, pasiunea s-a transformat într-o mică afacere, care a crescut doar prin recomandări și vânzare directă.

Primul obiect pe care l-am făcut a fost o brățară clasică, pe un șnur roșu, genul acela care se pune la copil după ce se naște, iar apoi am trecut la alte tipuri de brățări, la coliere și cercei. La început, o brățară din mărgele îmi lua câteva ore, era un exercițiu de antrenare a răbdării. Acum reușesc să fac o brățară într-o oră. Modelele pornesc de la o idee, de exemplu modelele pe care le fac acum au venit ca o completare a unui cadou alcătuit dintr-un tricou și o brățară. Pe parcurs, vreau să ofer și alte accesorii în afară de bijuterii, am început deja o colaborare cu un producător de poșete din România și-mi doresc să le oferi clienților mei acel cadou potrivit pentru persoana la care se gândesc. Să-l poată procura dintr-un singur loc, să nu fie ceva realizat în serie și totodată să susțină oamenii care lucrează cu mâinile”.

Bijuteriile Oanei au ajuns prima dată în fața publicului la un târg al Camerei de Comerț și Industrie, unde a descoperit producătorul de genți cu care colaborează acum. A urmat Târgul de Crăciun și revederea cu primii clienți de la Expo Fashion, dar și întâlnirea cu alți oameni care i-au admirat bijuteriile și i-au spus că apreciază ceea ce face.

A contat foarte mult pentru mine. Oameni care preferă produsele handmade încă mai există, trebuie doar să-i caut, și o să-i caut. Eu sunt aici, rămân în continuare și cred că o să-i găsesc pe acei oameni care să-mi ofere sentimentul că munca mea este apreciată. Iar dacă nu-i voi găsi există și alternativa românilor din străinătate, din Germania, de exemplu. Mai am prieteni acolo care-mi apreciază munca și continuă să facă comenzi pentru că vor să susțină un român de-al lor și nu să cumpere un produs din China. Aș vrea să cred că, la un moment dat, vor exista și autoritățile acelea competente care să încurajeze micii producători”.

Apropo de încurajarea din partea autorităților, Oana Apetrei este artistul handmade care n-a putut participa la târgul de mărțișor din Piatra-Neamț, din cauza unor funcționare din primărie, care n-au fost capabile să-i înregistreze cererea (știrea despre modul în care a reparat primarul greșeala subordonatelor sale poate fi citită aici).

  • ”Eu cred că sunt cel mai aspru critic al meu”

 

Oana este un om care și-a îmbogățit viața cu fiecare experiență, cu fiecare om pe care l-a cunoscut, cu fiecare loc prin care a trecut. Are sora în Germania, mama în Italia, a fost în Spania, în Norvegia, în Olanda și, având posibilitatea să observe oameni din mai multe țări, a constatat că majoritatea românilor n-au atitudinea potrivită pentru a trece mai ușor peste adevăratele probleme.

Românii suferă deseori din motive create, imaginate sau doar amplificate. Poate că nu ar trebui să fim chiar atât de triști, încât să nu găsim un singur motiv pe zi pentru care să zâmbim. Și trăim în foarte multă agitație, nu avem timp. Nu știm unde e timpul și pe ce-l petrecem, dar rar întâlnesc persoane pe care să le pot suna și să găsească o jumătate de oră pentru o cafea. Poate nici eu n-am întotdeauna timp, dar găsesc mâine, poimâine sau în zilele următoare o fereastră de 30 de minute și asta cred că face diferența. În plus, eu mă bucur. Mă bucur pentru fiecare bijuterie vândută pentru că cineva, undeva, poartă un lucru făcut de mine și asta-mi confirmă că nu doar mie mi-a plăcut acel obiect. Eu cred că sunt cel mai aspru critic al meu. Aleg materialele cu grijă, lucrez doar cu argint, tocmai pentru că-mi doresc să fie bijuterii care să reziste în timp și să fie păstrate acolo într-o cutiuță, nu doar accesorizate la o ținută și atât. Am mers mai mult pe clasic, pe bijuterii care pot fi accesorizate cu cât mai multe ținute vestimentare. Am avut o colaborare cu Swarovski, dar în 2020 s-a închis fabrica din Austria și nu se mai vând componente. Acum lucrez cu ce am în stoc, iar în momentul când se vor epuiza o să merg pe pietre semiprețioase și o să renunț la gama Swarovski, pentru că nu mai am garanția calității ca atunci când cumpăram direct din fabrică”.

Ziua Oanei începe foarte devreme și se încheie foarte târziu, pentru că timpul de lucru, după activitățile casnice, cumpărături și teme cu Evelina, rămâne seara. Cu avantajul important că o astfel de activitate se pretează la fel de bine, ca spațiu de creație, pe plajă, în concediu, sau pe masa din bucătărie. Principiul contează: ce poate face un om cu mâinile lui, nu-i poate lua nimeni!

Cristina Mircea

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.