Mănăstirea Giurgeni, din comuna Valea Ursului, cunoscută în special datorită icoanei Maicii Domnului cu 3 ochi, dar și pentru slujbele de Sf. Maslu de vineri noaptea, spre folosul celor aflați în suferință, este un loc de liniște și rugăciune. Într-un asemenea loc, îngrijit cu mare atenție (de la biserică la corpul de chilii, mormântul fostului stareț Antonie Jeflea, până la parcarea abia consolidată cu un zid de sprijin și micul cimitir, cu mormintele aliniate și cu candele aprinse) te aștepți să vină oameni curați și cu frică de Dumnezeu. Însă, ca peste tot, și la Giugeni ajung ”credincioși” cu gând de răzbunare, adepți ai practicilor care – cred ei – le pot distruge dușmanii. Și cum clopotele și toaca sunt în afara mănăstirii, în parcare, accesul este facil și ”bunii creștini” pot scrie neobservați numele celor care i-au supărat pe scândura prin care se vestește începutul slujbei. Cu pixul. Asta în ciuda faptului că slujitorii Domnului consideră că aceste practici n-au nicio legătură cu credința în Dumnezeu.
- Scurt istoric al mănăstirii construite în 1833
Hramul mănăstirii, situate la mai puțin de 30 de kilometri de Roman, este “Nasterea Maicii Domnului”, iar lăcașul este o ctitorie, din anul 1738, a călugarului Ghedeon pe locul unui vechi asezământ monahal, care a fost reconstruit în secolul al XIX –lea. Conform istoriului, prezentat de publicațiile ortodoxe, asezământul monahal de la Giurgeni datează înca de la începutul secolului al XVIII-lea, când apare menţionat documentar pentru prima dată ca fiind un schit construit în anul 1721 de câţiva călugări greci. Pe la jumatatea secolului al XIX –lea schitul a fost transformat în schit de maici şi apoi în mănăstire de maici.
În perioada anilor 1833-1849, datorită faptului că schitul avea clădirile construite din lemn, acestea s-au dărâmat şi au fost înlocuite cu alte clădiri construite din piatră şi cărămidă. Ca obiecte valoroase la vremea aceea, în biserică se aflau două icoane făcute de zugravul Nectarie, datate din anul 1796 şi o icoană din 1831, îmbrăcată în argint de maistrul argintar Cloroiescu. Biserica actuală de la mănăstirea Giurgeni a fost construită în anul 1833.
Din punct de vedere architectural, biserica a fost construită din caramidă pe temelie de piatră, dupa un plan treflat. Pe bolta din naos se regăsesc pictate chipurile celor patru evanghelisti.
În anul 1928 biserica a fost reparată şi a functionat ca mănăstire până în anul 1959, cînd a fost desfiintaţă de către comunişti, care au luat maicile de la mănăstire şi le-au dus în exil. În urma lor a rămas doar biserica, clădirile anexe fiind dărâmate. Mănăstirea a rămas in paragină până în anul 1989, când, odata cu schimbarea regimului comunist, a fost redeschisă şi redată închinăciunii. De această dată, mănăstirea a fost dată în grija călugărilor care s-au străduit să-i redea frumuseţea de altădată, punându-i în valoare comorile care sunt tămăduitoare pentru sufletul omenesc.
Din anul 1995 s-a renovat biserica şi s-au înălţat alte clădiri anexe necesare desfăşurarii în bune condiţii a vieţii monahale. În această perioadă, în biserică se fac lucrări, motiv pentru care icoana Micii Domnului a fost mutată, spre închinăciune, într-o încăpere din corpul de chilii.
Cristina Mircea