Ca în fiecare an, localnicii din Războieni și mulți dintre vecinii lor din comunele apropiate, s-au adunat duminică (30 iulie) la Monumentul eroilor de la Valea Albă – localitate a cărei istorie s-a scris cu sângele oștenilor lui Ștefan cel Mare. A 55-a ediție a Sărbătorii Războienilor a debutat cu lecția de istorie. Partea teoretică a fost predată, de la microfonul din fața monumentului, de către toți cei care au luat cuvântul, iar cea practică – pe viu – în parcul cu tei, unde s-au înfruntat Străjerii Cetății Neamț și ”turcii” lui Mahomed al II-lea (“Ignis Vultus” din Iași).

”26 iulie 1476 este ziua în care, pe aceste meleaguri, otomanii au dorit să-și ia revanșa pentru umilitoarea înfrângere de la Vaslui din anul 1475 în fața oștirii lui Ștefan cel Mare. Este ziua care a pus comuna Războieni pe harta marilor fapte de vitejie ale moldovenilor din acea perioadă. În urmă cu 4 zile s-au împlinit 547 de ani de când însuși Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, venea să cucerească și aceste meleaguri la comanda unei oștiri imense, estimată între 90.000 și 150.000 de oameni, ajutați de oștenii lui Laiotă Basarab și de tătarii ce se dedau la jefuirea Moldovei.
Trecerea Dunării de către otomani pe la jumătatea lunii iunie 1476 și înaintarea lor pe Valea Siretului îl determină pe Ștefan cel Mare să-și stabilească tabăra chiar aici, pe aceste locuri, pe un platou înalt, situat pe valea Pârâului Alb, un afluent al râului Moldova, unde se fortifică cu şanţuri, palisade şi căruţe legate între ele, după model husit, oștirea lui numărând undeva pe la 12.000 de oameni. Așa se face că cea mai importantă bătălie din acea campanie a lui Mehmed al II-lea avea să aibă loc chiar aici pe pământul pe care călcăm noi acum, pământ care adăpostește osemintele celor care și-au găsit sfârșitul atunci, și care din roșul sângelui vărsat de cei căzuți avea să devină, mai târziu, alb de la oasele lor. Ștefan avea să se retragă, copleșit de numărul turcilor, campania avea să continue și odată cu ea și jefuirea Moldovei, dar nicio cetate nu avea să cadă sub asediul turcilor, iar spre sfârșitul lunii august otomanii, măcinați de foame și boală, începeau retragerea, urmăriți de oastea refăcută în mare grabă de domnitorul Ștefan. Chiar dacă mai târziu, conștient că lupta cu Imperiul Otoman nu putea fi câștigată pe termen lung, Ștefan va accepta în a doua jumătate a anului 1479 să plătească din nou tribut sultanului, dar ceea ce s-a petrecut aici în data de 26 iulie 1476 este ceva care poate face mândru orice locuitor al Moldovei și nu numai”, a punctat primarul Bogdan Sebastian Țarălungă în discursul său, la finalul căruia a anunțat programul zilei, a mulțumit participanților și le-a urat tuturor ”La mulți ani!”.

Ca în fiecare an din 2016 încoace, ceremonialul militar a fost organizat de Batalionul 634 Infanterie din Piatra-Neamț, al cărui comandant lt. col. Ovidiu Pădurariu a vorbit despre Regimentul 15 Dorobanți, care a primit denumirea de Războieni după faptele de vitejie din timpul Războiului pentru Independență din anii 1877-1878. Ulterior, ”printr-o inițiativă lăudabilă, un grup de ofițeri a înălțat, în anul 1897, un monument dedicat deopotrivă regimentului și domnitorului Ștefan cel Mare”.

Anul trecut, monumentul a fost restaurat, printr-un proiect cu finanțare europeană, vulturul – realizat după o fotografie de la 1897 – cu drapelul turcesc în gheare, fiind ”piesa de rezistență”.
După discursurile oficialităților au urmat depunerea de coroane și un scurt program, emoționant, oferit de elevii Școlii Constantin Virgil Gheorghiu Războieni.
În încheierea ceremoniei, toți cei prezenți au asistat la defilarea Drapelului de luptă al Batalionului 634 Infanterie Piatra_Neamț și al Gărzii de Onoare (comandată de lt. Daniel Brânzei).

Reconstituirea crâncenei lupte dintre moldovenii lui Ștefan și turci a umplut parcul cu tei de oameni dornici să facă cele mai bune poze și să urmărească fiecare secvență, însoțită de explicațiile părintelui Gheorghe Marian Filip, coordonatorul Străjerilor Cetății Neamț.
Ca și anul trecut, parcul a răsunat de zgomotul armelor de foc (asistența a fost prevenită să aibă grijă de copiii mici, să nu se sperie), iar turcii i-au nimicit, în cele din urmă, pe oștenii Măriei Sale.



Programul Sărbătorii Războienilor a continuat în fața scenei pe care au evoluat artiști consacrați, dar și tineri debutanți. S-au încins hore, s-a cântat, s-a sărbătorit până la lăsarea întunericului, iar numărul mare de participanți a confirmat că organizatorii au reușit, și de data aceasta, să fie pe placul tuturor – de la copii de câțiva anișori, până la bunici. O confirmare că Sărbătoarea Războienilor este una dintre cele mai frumoase și mai așteptate sărbători din județul Neamț.
Cristina Mircea








