Dacă localnicii din Petru Vodă – în gospodăriile cărora urșii fac ravagii în ultima vreme – mai aveau speranța că autoritățile vor acționa să-i apere, e cazul să-și dea seama că, de fapt, sunt pe cont propriu.
Lămuritoare este declarația directorului AJVPS Neamț, Amedeo Dumbrăveanu: ”Folosirea armei în intravilan este interzisă, prin lege. Noi am cerut derogare pentru extravilan, și dacă o obținem – deși nu cred- putem împușca un urs în afara localității, fără să știm dacă este cel care intră în gospodării. Atât timp cât a fost interzisă vânătoarea carnivorelor mari, e foarte complicat să poți împușca un urs. Nici dacă intră peste om în casă nu-l poți împușca. Ți se face dosar penal pe loc și trebuie să plătești 40.000 de euro că atâta a fost stabilită valoarea lui. Ca să revenim la normal, ar trebui modificată Legea 407 – care are două anexe, anexa 2 cuprinde toate animalele care sunt protejate. Ursul, pisica sălbatică, lupul și râsul au fost trecute din anexa 1 în anexa 2. Teoretic este vorba despre voința politică de a modifica legea, practic ONG-urile sunt la putere. Noi am cerut derogare la Ministerul Mediului, ni s-a spus că este nevoie și de punctul de vedere al Gărzii de Mediu și al Agenției pentru Protecția Mediului, deci o să dureze. Și sunt convins că nu vom primi aprobare”.
În timp ce autoritățile locale și gestionarii fondurilor de vânătoare sunt legați, practic, de mâini și de picioare de niște legi tâmpe care prevăd protecția excesivă a ursului – lucru care se va răsfrânge în timp asupra întregii faune – oamenii trăiesc cu spaimă și stres.
”Eu dorm de două săptămâni cu cositoarea în casă. Dacă vine ursul, îi pun discul în vârful capului, trebuie să-mi apăr copilul. Nu ne ajută nimeni, a ajuns ursul să se plimbe pe drum ziua în amiaza mare. Ți-e frică să te duci după o pâine, sunt tufe peste tot, nu știi de unde iese. Oamenii nu mai pot, sunt înspăimântați. Așa ceva nu s-a mai întâmplat. A plouat cu urși, au fost relocați, nu știu de unde au apărut. Nu sunt urși normali au niște apucături ciudate, omoară tot – găini, iepuri, porci, capre, vite… Autoritățile fac comisii și hârtii, iar oamenii se apără cum pot. Am ajuns de batjocură. Eu stau în satul ăsta de 30 de ani. O singură dată a venit ursul la mere, l-au lătrat câinii și a fugit. Ăștia care umblă acum prin sat nu se tem de nimic, nici de câini, nici de mașini, nici de oameni, n-au nicio treabă”, ne-a declarat o femeie din satul Petru Vodă.
Câte speranțe sunt ca ministerul să aprobe măcar împușcarea unui urs se poate deduce cu ușurință din datele Agenției pentru Protecția Mediului Neamț: din 2019 până în prezent au fost 5 solicitări de derogare în vederea recoltării și una în vederea relocării. Niciuna nu a fost aprobată. Este foarte posibil ca și solicitările formulate acum de AJVPS Neamț (pentru împușcarea unui urs) și de Asociația Bradul (pentru 3 urși) să aibă aceeași soartă. De ce ursul trebuie protejat cu orice preț, iar omul nu are dreptul la o viață tihnită? De ce ursul valorează 40.000 de euro, iar pe viața ciobanului care-și apără oaia nu dă nimeni doi bani?
La aceste întrebări ar trebui să răspundă aberanții din ONG-urile care susțin că ”omul a invadat pădurea, casa urșilor”. Ce știți voi despre urși, măi ”iubitorilor de mediu”? Știți că e capabil să-și ucidă puii, doar pentru ca ursoaica să intre în călduri? Ursoaica cu pui fuge din pădure de frica masculului! Și ajunge la tomberoane sau prin gospodării să caute hrană. Diversitatea mediului, pe care o invocați a fost, mereu, apărată de vânători, cu pușca în mână! Vă place sau nu, e singura metodă – că altfel n-ar mai exista o mulțime de specii de animale – și e singura șansă de a proteja omul (ultimul care contează, după cum se vede). Omul, care a ajuns să fie sfârtecat de urs în propria-i curte (cum s-a întâmplat în Harghita) sau în propria-i stână. Omul ăla care trebuie ziua întreagă să-și adape animalele, să le hrănească, să le mulgă, să facă brânză și noaptea – să le păzească de urs! Uneori cu prețul vieții lui! E un ”pic” mai greu decât să ”lupți” din tastatură pentru ”drepturile ursului” nu?
Susțineți că se taie pădurile și de aceea urșii nu mai au ”casă”? Complet fals! Urșii nu mănâncă arbori! Unde se fac tăieri masive – așa prevede legea: pădurea de molid care e o rețea de rădăcini de suprafață, trebuie rasă pe 3 hectare, altfel cad molizii ca popicele – se naște raiul pentru urși. Apare arboretul în poieni, cu afine, zmeură, ciuperci, fragi – mâncare din belșug. Problema este că ursul dominant, care stăpânește lejer câteva hectare nu e dispus să împartă ”casa” și hrana nici măcar cu puii lui! Și atunci găsim ”ursuleți” încurcați prin crengile merilor din livezile oamenilor și prin stupii din gospodării! Asta dacă nu dau de gustul sângelui și atunci devin carnivori înrăiți și nu se mai întorc niciodată la ciuperci și mure. Cine e dușmanul lor? Omul, da!!! Ăla care a interzis împușcarea masculului dominant! Dacă n-ar fi existat o femeie impresionată profund de ”drama ursuleților” pe care n-a înțeles-o și a aruncat țara în haos printr-un ordin de ministru (Cristina Pașca Palmer) România nu s-ar fi confruntat cu ” problema urșilor”. Exista o vânătoare controlată – veneau străini care plăteau mii de euro pentru un trofeu (dar niciodată 40.000 cum este evaluat acum ”regele pădurii”), existau bani pentru a hrăni toate animalele sălbatice și nimeni nu se întâlnea cu ursul prin grădină. Când s-a amputat, legal, dreptul omului de a elimina ursul dominant – care nu are niciun alt ”dușman”, s-a stricat tot echilibrul. Am ajuns să ne rugăm la legiuitori să salveze omul de urs! Și legiuitorii, habarniști și absolut inconștienți, protejează în continuare excesiv ursul, în detrimentul altor specii de animale, și mai cu seamă în detrimentul omului. Incalificabilă atitudinea unui stat în care drepturile și siguranța cetățenilor sunt ”valori supreme”. Pe hârtie…
Cristina Mircea
Felicitări pentru articol! Sunt vânător și mă bucur să citesc și astfel de articole, nu doar dezinformările care pictează vânătoarea ca pe un act criminal de distrugere a faunei!