Reprezentanții Complexului turistic ”Valea celor doisprezece” au dat în judecată Primăria Dobreni, instanța urmând să stabilească, în funcție de documente, cine are dreptate în conflictul care se consumă inclusiv în spațiul public. De o parte se situează Carmen Mihaela Buta, care o acuză pe primărița Vasilica Crețu de abuzuri, motiv pentru care a inițiat o petiție online împotriva ei și un protest în fața primăriei, iar pentru a ”stopa abuzurile” vrea să candideze la funcția de primar și s-a înscris, recent, în PNL Neamț. De partea cealaltă este primărița (PSD) care invocă în motivarea refuzului de a acorda autorizația de funcționare pentru complexul turistic, faptul că nu sunt intabulate căsuțele.
Punctul de vedere al Mihaelei Buta, prezentat public în repetate rânduri, se învârte în jurul ideii de ”abuz și răzbunare”, pentru că și-a delimitat proprietatea și ar fi închis astfel un drum pe care-l folosea o rudă de-a primăriței. Vasilica Crețu, pe care nu prea a întrebat-o nimeni clar despre ce este vorba, susține că a avut mereu înțelegere față de reprezentanții complexului turistic, până a aflat că i-au ascuns un contract de donație care schimbă, practic, proprietarul: ”În octombrie 2019, Primăria Dobreni a eliberat certificat de urbanism, în baza unui proiect cu propunere pentru autorizare casa 1, casa 2, casa x, o pătulă o șură etc. În februarie 2020 facem un proces verbal de recepție, prin care am recepționat doar o parte din lucrări, ca să poată da drumul la activitate. Ea trebuia să facă și pașii următori prevăzuți de lege, dar noi i-am dat autorizație de funcționare, în baza acelui proces verbal de recepție. În anul 2022, după ce scoate autorizația de funcționare, merge și face un contract de donație mamei pe tot ce are acolo, dar nu face procesul verbal de recepție a tuturor construcțiilor ridicate între timp. Încă ceva, donează tot acest ansamblu mamei, dar nu merge să intabuleze nici primele căsuțe, care erau deja recepționate. Trebuia doar să meargă la ANCPI și să depună acel proces verbal de recepție. După ce face contractul de donație mamei, vine și ne cere nouă autorizație de funcționare, nu în luna decembrie pentru începutul anului următor, ci în luna martie. Orice autorizație presupune o verificare în teren. Angajatul primăriei care a fost în control îmi spune că acolo sunt o grămadă de lucrări de construcții, iar juristul nostru a spus că trebuie să vină doamna la primărie și să ne aducă documente. Abia atunci a venit cu acel contract de donație, care te poate duce în eroare, pentru că pe terenul unde a construit complexul există, din 1960, o casă a bunicii și două magazii anexă, iar în primul proces verbal de recepție sunt 3 clădiri recepționate. Când te uiți prima dată pe extrasul de carte funciară, crezi că sunt intabulate – e vorba de 3 imobile, când te uiți în notă vezi că sunt cele din anul 1960, nu căsuțele – tot 3 la număr. Nu știu cum s-a făcut acel contract de donație, nu e treaba mea, dar chiar în contract scrie că se donează și construncțiile neînscrise în cartea funciară. Ca să nu mai spun că dânsa a făcut cerere să-i dăm certificat de edificare pe numele ei, deși știa foarte bine că a făcut un contract de donație. Cel care a primit în posesie ceva, indiferent că prin contract de vânzare-cumpărare sau de donație, dacă nu vine să-și facă declarația de impunere, noi nu avem de unde ști. Ea nu a spus nimănui despre acest contract, dar știa că nu mai poate solicita nimic, pentru că nu mai figurează nicăieri. Acum ar trebui să meargă la Consiliul Județean noua proprietară – doamna Cruceanu – să solicite certificat de urbanism și autorizație de construcție, pentru că noi suntem comună de gradul 3 și nu mai eliberăm autorizații de construcție. Dar a fost schimbată destinația terenului de acolo, nu există niciun document în sensul ăsta, și totuși doamna Buta vine la primărie cu o cerere și ne solicită, pe numele mamei, o adeverință cu privire la bunurile înregistrate în Registrul Agricol și o adeverință cu categoria de folosință conform planului de situație. Păi eu am planul ei de situație? E proprietate privată, nu face parte din terenurile primăriei. Categoria de folosință o ia din titlul de proprietate și merge la ANCPI, nu la primărie. Noi nu avem cum să-i eliberăm așa ceva, oricât ar insista. Pare că cineva și-a bătut joc de dânsa și a aruncat-o într-un scandal atât de mare. Este foarte urât ce-a făcut. Inclusiv cu delimitarea proprietății, pe care a făcut-o de anul trecut și abia pe 27.04.2023 ne aduce o adresă scrisă de mână de Cruceanu Maria prin care ne anunță că va începe delimitarea proprietății, dar procesul verbal de delimitare este făcut în 10.11.2022. Ne anunță că începe ceva ce făcuse de jumătate de an. Trebuia să ne cheme la fața locului atunci în noiembrie, să spună că nu e mulțumită de cadastru, că s-a schimbat amplasamentul și vrea să-și delimiteze proprietatea. Pe o parte zice că e drumul ei și n-are nimeni voie să treacă pe acolo și pe de altă parte reproșează primăriei că nu face drumul. Cine mai înțelege?”.
În mod normal, ar trebui să înțeleagă instanța! Și să se pronunța clar cu privire la autorizația de funcționare. Restul aspectelor, unele aparent bizare, inclusiv faptul că ”Valea celor doispezece” este scoasă la vânzare pentru 1,3 milioane de euro (în actul de donație are valoarea de nici 200.000 de lei), iar donația pare mai curând o ”punere la adăpost” decât un act de recunoștință față de mamă, se vor lămuri cu trecerea timpului… Cu siguranță, nu foarte mult timp.
Cristina Mircea
La ce preturi practică acolo…este buna de primar…