Fie că ești salvator montan profesionist sau simplu turist, mai mult sau mai puțin experimentat, poți fi obligat – dintr-o eroare de orientare sau în urma unui traumatism – să petreci o noapte în munte. Această experiență este una de supraviețuire pură, într-un mediu ce poate deveni ostil și numai informațiile ajută ca incidentul să rămână doar o amintire pur emoțională și, bineînțeles, o poveste reală de viață.
În mare parte situațiile în care ai fost nevoit să supraviețuiești noaptea în munte au numitori comuni: ai parcurs un traseu lung și într-o clipă de neatenție ai deviat de la ruta marcată, iar oboseala a făcut să-ți dai seama foarte târziu de acest lucru, ai plecat târziu de la cabană fără să corelezi timpul de crepuscul cu anotimpul în care te afli pe munte, s-a defectat lanterna, ai suferit un traumatism care te împiedică să te mai deplasezi în siguranță etc. Cert este că vine momentul în care ești în fața faptului împlinit și va trebui să petreci o noapte întreagă în întuneric și frig, înconjurat de o imensitate indiferentă care își va pune repede amprenta pe psihicul tău, mai ales dacă ești la prima experiență de acest gen.
Deci cum vei supraviețui o noapte pe munte sau cel puțin până la sosirea echipelor de salvare montană?
În ultimii zeci de ani am intervenit de sute de ori pentru găsirea și evacuarea turiștilor surprinși de întuneric, iar în multe cazuri au fost evitate la limită situații tragice. Au fost oameni salvați din zone de abrupt, blocați în pereți, pierduți în adâncul pădurilor, în ravene și canioane, oameni blocați în viscol, oameni epuizați sau cu traumatisme din cauza cărora nu s-au mai putut deplasa. Vorbesc aici de sute de cazuri si nu-mi aduc aminte decât cu extrem de mici excepții să fi observat ca victimele să aibă cunoștința și capacitatea de a-și organiza cele mai elementare măsuri de supraviețuire.
Foarte mulți turiști duc cu ei un echipament minimalist fără să-și prepare rucsacul prin menținerea unui echilibru între caracteristicile excursiei planificate și greutatea echipamentului cărat. Odată ce soarele apune, în zona montană înaltă poate deveni neînchipuit de frig, iar condițiile meteo se pot schimba rapid și un simplu baton de ciocolată, o bluză de trening și o pereche de încălțări de munte nu sunt de ajuns pentru a trece noaptea în siguranță. Realitatea supraviețuirii unei nopți pe munte implică multă pregătire, efort și anticiparea unor situații neprevăzute.
Iată câteva sfaturi care pot să te ajute să supraviețuiești unei nopți pe munte și ce trebuie să faci până la venirea unei echipe salvamont.
Supraviețuirea pe timp de noapte, izolat în munte, ține în primul rând de echipamentul pe care îl ai asupra ta. Fie că planifici o tură de o jumătate de zi sau de o zi, trebuie să ții cont de neprevăzut, de faptul că un concurs de împrejurări te poate aduce în situația de a rămâne izolat în munte și, ținând cont de primul efect și anume scăderea temperaturii, pentru ca șansele tale de supraviețuire să fie reale trebuie să ai haine adecvate, care să-ți confere protecție termică. Începe prin a pune la fundul rucsacului, într-un sac de plastic subțire, un compleu termic (underwear), o pereche de șosete groase și o haină izotermă cu izolație de microfibră sau puf de gâscă, un izolator de sol pe care să poți sta, eventual autogonflabil și, dacă folosești echipamente de ultimă generație, toate acestea cântăresc maxim un kilogram. Un sac de dormit ultraușor poate cântări 600-700 de grame, dar va face cu siguranță diferența între menținerea temperaturii normale și limita apariției stării de hipotermie. În final, pune într-o punguță un mănunchi de iarbă uscată, resturi de material lemnos și un baton de magneziu (se găsesc la orice magazine outdoor). Dacă adaugi o lanternă frontală, un rând de baterii și un briceag multifuncțional cred că este strictul necesar, care te va scoate din multe încurcături și-ți va garanta supraviețuirea.
Odată ce ai decis că este riscant să continui drumul și, cu certitudine vei rămâne izolat în munte apelează numărul de urgență și străduiește-te pe cât posibil să răspunzi cu calm și cât mai precis la întrebările dispecerului salvamont care va încerca să-ți determine poziția. Dacă ai un GPS sau dacă știi să stabilești poziția GPS cu telefonul mobil localizarea ta va fi rapidă și precisă. Odată determinată poziția, nu forța deplasarea care – pe lângă alte pericole, poate genera situația in care intrând într-o zonă fără posibilitate de comunicații va îngreuna sau poate chiar anula misiunea de căutare a echipei de salvare.
Nu sta! Așteptarea pasivă va provoca scăderea capacității de autoconservare a organismului, te va afecta psihic și încet dar sigur frigul, pe fondul oboselii, se va instala repede în organism provocând senzații de panică. Încearcă să-ți găsești un loc ferit de vânt și umezeală, inventariază-ți echipamentul, hrana, rezerva de apă și încearcă să-ți improvizezi un adăpost. Izolarea față de sol este esențială. Dacă nu ai un izopren sau alt tip de izolator gonflabil folosește un pat de crengi uscate peste care pune rucsacul. Încearcă în final să aprinzi un foc dacă ai, bineînțeles, cu ce și ai mai făcut acest lucru. Te va ajuta să te încălzești, va fi un factor psihic pozitiv și vei fi, cu siguranță, ușor de reperat de echipa de salvare mai ales dacă folosește drone speciale de căutare.
Folosește telefonul mobil strict în comunicațiile cu echipa de salvare și încearcă pe cât posibil să economisești acumulatorul.
Majoritatea lanternelor moderne au o poziție de iluminat intermitent care funcționează ore întregi fără un consum mare de energie. Încearcă să orientezi fasciculul spre o zonă vizibilă, opusă versantului unde staționezi, astfel încât să existe șansa de a fi reperat de salvatori.
Dacă în grupul în care ești există o persoană accidentată, situația este în majoritatea cazurilor încărcată de dramatism, dar strategia de supraviețuire se modifică foarte puțin fiindcă oricum posibilitățile tale sunt limitate. Operatorul din dispecerat va încerca sa te ghideze să poți acorda un minim prim ajutor, apoi după inventarierea resurselor 50% din ele vor fi alocate pentru persoana accidentata, iar restul de 50% se împart restului grupului. Victima, scoasa din vânt, este izolată față de sol (se poate face un pat improvizat din rucsaci umpluți cu crengi sau diferite materiale uscate), îmbrăcată suplimentar, hidratată constant cu cantități mici de apă și hrană. Mențineți o stare pozitivă, încurajați victima și combateți cu orice preț senzația de somnolență și dorința de somn.
Încercați să conștientizați de la început că echipa de salvare nu poate ajunge imediat, că uneori poate dura ore bune chiar în condițiile în care v-a localizat cu precizie. În cele mai multe cazuri o să fiți contactați cu semnale luminoase și sonore când acest lucru este posibil fizic. De foarte multe ori puteți auzi salvatorii, dar din cauza poziției, ei să nu vă audă. Nu intrați în panică, nu vă părăsiți poziția și, în niciun caz, nu încercați să vă îndreptați spre direcția de unde vine echipa de salvare. Riscați să vă accidentați, fapt care ar complica o operațiune de salvare și așa dificilă.
Raul Papalicef
