Greva profesorilor, susținută și de alte categorii profesionale, va continua până la soluționarea revendicărilor despre care premierul Ciucă a spus deja că ”sunt foarte greu de îndeplinit”. La Piatra-Neamț, sute de cadre didactice au protestat în fața Prefecturii scandând că nu vor ceda. În semn de solidaritate, Comunitatea Declic – reprezentantă a societății civile, care are peste un milion de membri – a lansat o petiție online, care poate fi semnată aici.
Textul care însoțește petiția: ”Cerem majorarea imediată a tuturor salariilor din sistemul de învățământ. Copiii noștri au dreptul la educație performantă. Dar asta nu se poate întâmpla atâta timp cât dascălii bine pregătiți renunță la o meserie unde salariul începe de la 2.500 de lei. În locul lor, ajung la catedră persoane fără calificările necesare. Semnează petiția. Cerem tăierea pensiilor speciale și redirecționarea banilor spre învățământ.
Sunt tatăl unei fetițe de 3 ani. Este incredibil cât de repede trece timpul când ești părinte. Azi merg cu ea la creșă și cât aș clipi din ochi voi intra cu ea, de mână, în curtea școlii. Sper că va avea o învățătoare sau un învățător care să fie plini de energie pozitivă și răbdare. Și să facă meseria asta cu drag, pentru că iubesc copiii. Scriind asta îmi dau seama cât de nerealiste sunt așteptările mele. Cum să aștept să aibă răbdare și energie pozitivă un om care trebuie să se descurce cu 2.500 de lei pe lună? Să o scoți la capăt cu acești bani te pune la pământ. Într-un oraș mare ca cel în care locuiesc eu, asta nu-i acoperă decât chiria și eventual restul cheltuielilor cu locuința. Mai are nevoie de mâncare, de haine. Dacă acel dascăl are și el sau ea copii, supraviețuirea devine un chin. Se luptă de la o zi la alta să pună ceva pe masă.
Este pur și simplu absurd. Știu, câștigă la fel de puțin și oameni cu alte ocupații. Dar vorbim acum despre un domeniu care este considerat, de lege, „prioritate națională”. Și este foarte important să înțelegem ce consecințe are subfinanțarea cronică a unui domeniu de care depinde bunul mers al întregii țări. 200.000 de cadre didactice din țara noastră trăiesc la limita subzistenței. Se apropie de 4.000 de lei, adică de salariul mediu pe economie, doar profesorii care sunt în prag de pensionare. Consecința imediată e că tinerii bine pregătiți nici măcar nu se gândesc să intre în învățământ. Așa că avem 4.000 de necalificați în școli, pe lângă 6.000 de pensionari care au fost rechemați la catedre. Dascălii slab pregătiți sau chiar necalificați sunt explicația evidentă pentru gradul uriaș de analfabetism funcțional din România. Aproape 45% dintre elevi nu au competențe de bază: a citi, a scrie și a calcula. Sau pur și simplu nu înțeleg un text pe care-l citesc. Țări ca Germania, Elveția sau Danemarca au înțeles că nivelul de trai depinde de educația populației. Creșterea salariilor profesorilor aduce tineri bine pregătiți la catedră. Asta duce la creșterea calității învățământului care se traduce, în timp, la copii și viitori adulți educați. Este primul pas, cel mai important, către o țară prosperă care nu poate exista cu o populație pe jumătate analfabetă. Pentru a face pasul de la analfabetism și sărăcie la o țară educată și prosperă avem nevoie de profesori buni. Îi vom avea dacă-i vom plăti decent. Altfel vor alege altă ocupație sau vor emigra. Probabil îi vei auzi pe cei de la Guvern spunând că „nu-i de unde”. Dar se știe că pentru pensii speciale sunt bani, chiar foarte mulți. Dacă nu există și pentru salariile profesorilor, să taie din cuantumul pensiilor speciale, așa cum Declic cere de ani de zile. Dar, numai dacă suntem sute de mii vor înțelege că suntem solidari cu dascălii. Nu și cu pensionarii speciali! Și trebuie să ajungem rapid la sute de mii de semnatari. Cu școlile închise datorită grevei, se dă peste cap întreaga țară, nu doar sistemul de învățământ. Ne vom afla din nou în situația cruntă din pandemie în care, în loc să muncim, vom sta acasă să îngrijim copiii. Durează un minut să semnezi petiția și să îți arăți, printr-o semnătură, solidaritatea cu o categorie profesională de care chiar depinde viitorul copiilor noștri”.
Revendicările sindicatelor din educație:
- „Majorarea salariilor personalului din învățământ, în conformitate cu importanța socială a muncii prestate, plecând de la principiul salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare urmând să se realizeze în mod progresiv, în raport de funcție, studii, vechime și grad didactic;
- Instituirea regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflației;
- Plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar și nedidactic;
- Acordarea sporurilor pentru condiții de muncă personalului din învățământ;
- Acordarea drepturilor prevăzute în legislația în vigoare și contractele colective de muncă aplicabile (decontarea navetei, plata indemnizației de instalare, acordarea concediului de odihnă suplimentar, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat etc.);
- Creșterea anuală a investițiilor în învățământ, pentru îmbunătățirea bazei materiale și a infrastructurii;
- Renunțarea la aplicația EduSal și înlocuirea acesteia cu un program informatic de salarizare gestionat și administrat de Ministerul Educației.
