Polițist pensionar: ”Am fost cercetat disciplinar, pentru că am vorbit despre neregulile din sistem”

A fost 22 de ani șef de post în comuna Săvinești, a făcut reparații din banii lui și la locuința de serviciu, și la birouri, după ce i-a căzut tavanul în cap în timpul unei audieri și a fost considerat toată cariera unul dintre cei mai buni polițiști și, cu toate acestea, unul dintre cei mai ”vânați”. Acum este pensionar și poate vorbi deschis despre problemele ascunse sub preș, depre salariile de excelență și despre norma de amenzi. Consideră că s-a greșit când s-au înființat secțiile rurale, că s-a dezorganizat munca și că polițiștii au devenit inumani, iar acest lucru s-a văzut cel mai clar în timpul pandemiei. Iar BMW-urile sunt exact ce lipsea Poliției Române, în condițiile în care Postul de Poliție Săvinești, de exemplu, nu are gard și nu are apă de 2 ani de zile., ”dar altfel te simți când mergi în fundul curții la minus 20 de grade, dar ai BMW la poartă”. Un interviu în două părți cu Ioan Popescu, omul care are un mare merit în reducerea infracționalității din comuna Săvinești (și mai ales din zona coloniei):

– Care a fost cea mai mare nemulțumire a dumneavoastră ca șef de post la Săvinești?

– Au fost prea multe ca să spun acum clar care a fost cea mai mare. Eu am fost ajutor de șef de post la Zănești timp de 4 ani, după care am fost chemat la conducerea IPJ și mi s-a spus  ”Ai varianta să te duci șef de post la Săvinești. Dacă nu te gândești repede îți găsim un loc pe la Valea Ursului!”. Eu aveam apartament cumpărat la Zănești, investisem bani în reparații și am pus condiția să fiu lăsat să fac naveta. M-au lăsat doar 3 ani, exact perioada după care am pierdut solda de mutare. Nici n-am fost informat că am dreptul la solda de mutare, un salariu jumătate, nu mai știu cât era. Și după 3 ani am fost chemat iar la șeful inspectoratului, dl. Fluerașu era atunci, și mi-a spus: ”Nu există șef de post care să facă naveta. Urgent te muți la Săvinești!”. Și când am spus că este nevoie de reparații la locuința de serviciu, am primit răspunsul ”Te descurci tu!”.

– În ce stare era locuința de serviciu?

– Locuința avea două camere și o bucătărie. Era în clădirea postului, care avea probleme, mai ales la acoperiș. Ploua peste tot și era igrasie. Am cheltuit bani din buzunar, am făcut împrumuturi și într-un final am reușit să mă mut. Am schimbat și conducta de apă, pentru că era veche și ruginită, am reparat acoperișul, iar sobele de la apartamentul meu de la Zănești le-am demontat și le-am adus la postul de poliție. Demersurile pentru gaz metan tot eu le-am făcut. Meseriașii au făcut instalație pentru sobe, deși era mai simplu să monteze o centrală termică și se făcea și economie la consumul de gaz, dar nimeni n-a acceptat. Am intervenit și la ofițerii care au venit în control de la București pentru asta, dar toți ridicau din umeri și nu mi s-a aprobat nicidecum centrală termică. În prima seară când am încălzit sobele cu gaz metan, am avut probleme cu nevastă-mea. Avea dureri de cap, stare de rău, am chemat ambulanța, a dus-o la urgență, a stat 3-4 ore și a venit acasă. A doua seară nu s-a mai culcat în camera aia. Am zis că dorm eu, cu fiul cel mai mare. Noroc că am plecat mai târziu în patrulare. Pe la ora 23, fiul meu s-a ridicat din pat și a căzut în mijlocul camerei. Era galben la față, fără respirație, am sunat iar la ambulanță, l-au stabilizat, l-au dus la spital și a fost internat la pediatrie. Când am intrat în casă, am simțit un miros înțepător și mi-am dat seama poate fi de la gaz metan. Căzuse o cărămidă în coș și nu se mai evacuau gazele arse. Am aflat cauza, am reparat, copilul s-a însănătoșit, nevasta la fel și am mers mai departe.

– Și mai departe cum v-a fost?

– Greu. Imediat după ce-am fost mutat la post, audiam pe cineva, și din cauza ploilor s-a înmuiat tavanul care nu avea plasă de rabiț, avea numai lut și a căzut un metru pătrat. Chiar în cap mi-a căzut. A lovit și persoana pe care o audiam. 

– Și în atâția ani cât ați fost șef de post a investit inspectoratul un leu în clădirea în care munceați și locuiați?

– Nu. Se poate verifica și în arhivele poliției. Nu ne-au dat un litru de var, nu ne-au dat un cui. Instalația electrică de la locuința de serviciu am schimbat-o eu, tavanului i-am pus plasă și rombeton deasupra ca să fie izolat, am schimbat acoperișul, pentru că țiglele erau distruse, de aia și ploua. Dacă în țară se face o evaluare corectă și cinstită, se poate demonstra că  Ministerul de Interne nu prea a investit în posturile de poliție. Și în urban sunt polițiști care și-au făcut singuri condiții. Se poate dovedi. Eu am și acum rapoartele pe care le-am făcut de-a lungul anilor.

– Ați primit vreodată vreun răspuns la aceste rapoarte?

– Nu, niciun răspuns. Și la ședințele lunare, și la bilanțuri când veneau șefii de la București am prezentat problemele, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Notau în agendă și spuneau că voi primi răspuns.

– În momentul de față, postul de poliție unde ați lucrat nu mai are nici gard, nu mai are nici apă.

– Polițiștii care lucrează acum la post s-au preocupat și au făcut curățenie la interior. Știu sigur că pe banii lor. M-au întrebat dacă știu vreun meseriaș ca să facă gardul și le-am spus că nu prea se mai găsesc meseriași și să insiste la Serviciul Logistic la IPJ, poate rezolvă. Ce faci din banii tăi, așa rămâne. Am făcut o evaluare a pagubelor din cauza ploilor, când mi-a distrus apa mobilierul, am scris și în raport erau atunci 30 de milioane de lei. Am facturile pentru reparații, nu mi le-a decontat nimeni. Iar acum polițiștii nu au nici măcar apă la post. A înghețat conducta, a crăpat, au fost pierderi de apă și ca să găsească o rezolvare, le-au luat apometrul. De doi ani de zile. Și ar trebui să vadă ce se poate face cât de repede că altfel ruginește conducta și se distruge de tot.

– Deși pe lângă munca  de poliție, v-ați comportat ca un gospodar, ați avut neșansa să fiți cercetat disciplinar de câteva ori. De ce?

– Pentru că am ridicat problemele cu care mă confrunt. Au existat și șefi buni, dar și șefi răzbunători. Dacă insistai, îți trimitea control tematic sau de fond. Sau cercetare disciplinară. De 3 ori am fost cercetat, ultimele două au fost de la Secția Rurală Săvinești pentru că am îndrăznit să întreb un ofițer despre un dosar care trebuia să ajungă mai repede în instanță să fie arestați niște infractori care comiteau furturi în comună. Și pentru că am avut curajul să întreb, mi s-a făcut raport la IPJ să fiu cercetat pentru comportament necorespunzător. La fel, când aveam foarte multe furturi pe raza comunei, am propus să se facă o echipă la secție ca să monitorizăm mai bine zona cu probleme și să prindem infractorii. Și pentru că am făcut propunerea, mi s-a făcut raport. De asta nici n-am fost de acord cu secțiile, pentru că la nivel de post eram 2 lucrători, cel mult 3. La nivel de secție eram 8 comune. Problema era când se făceau cercetările. Veneau lucrători din alte comune la fața locului, dar nu mă informau că am un furt, lăsau la secție hârtiile și până se făcea înregistrarea, până venea repartizarea, dura două săptămâni. Timp în care eu nu știam că s-a comis un furt. Am fost nevoit să iau legătura cu toți colegii din comunele care făceau de serviciu la secție și le-am spus în momentul în care au furturi în Săvinești să mă cheme la fața locului sau să mă anunțe. Și s-a văzut că am avut dreptate. Un lucrător de la Dumbrava Roșie, care era de serviciu la Săvinești, m-a chemat la un furt din locuință. Casa avea camere montate, dar polițistul care era din altă comună, n-a recunoscut autorul.  

– De aici și ideea dumneavoastră că eficiența secțiilor este discutabilă pentru că polițiștii din alte comune nu cunosc infractorii locali așa cum îi știe șeful de post.

– Sigur. Și erau probleme și cu dosarele cu autori necunoscuți. Mie îmi era repartizat un dosar, colegului meu altul, mai lua câte unul și secția, dar rar, și în loc să fie conexate după modul de operare, erau împrăștiate care încotro. Și când am făcut propuneri cum să organizăm treaba ca să  fim mai operativi, m-am ales cu atenționare.

– De ce credeți că reacționează așa sistemul?

– Pentru protecția unora care țin de scaun și de funcție. Și am observat că mare lucru nu s-a schimbat nici acum. Sunt polițiști care lucrează în operativ și le e frică să vorbească. Să spună adevărul. Și se acceptă ascunderea neregulilor sub preș. Am simțit-o pe pielea mea.

– Spre ce direcție credeți că se duce poliția în ritmul acesta?

– Înspre o direcție greșită și până la urmă pierd cetățenii. Domnii de la minister ar trebui să vadă exact care sunt cauzele care duc la comiterea infracțiunilor deosebit de grave. Să ne uităm un pic mai atent la cazul Caracal, la cazul Onești, la fabrica de droguri de la Bihor, la cazul cu cei 5 oameni omorâți de un bolnav psihic, și să tragem niște concluzii. Prima este că polițiștii din mediul rural ar trebui să se ocupe mai mult de prevenire, să cunoască stările conflictuale, bolnavii psihic periculoși, casele izolate. Polițistul de la post și sectoristul trebuie să cunoască foarte bine populația.

– Cum v-au afectat cercetările disciplinare?

– La salariu în primul rând. Și nu primeai salariu de excelență, care se acordă 6 luni, pentru rezultate deosebite. Și acum știu să spun exact ce rezultate am avut și cine era pe lista cu salarii de excelență. Și în momentul de față sunt foarte puțini polițiști de la posturi care  primesc salarii de excelență. Piedica este la abaterile disciplinare. Domnii din Direcția de Control Intern ar trebui să delimiteze exact abaterile disciplinare și să fie exact cele legate de serviciu, nu că ai trecut pe lângă șef și ai uitat să-l saluți. Dacă i se pune lui pata că te-ai uitat urât la el, ești cercetat pentru comportament necorespunzător. La mine într-un raport scria că am ridicat tonul, de exemplu. Dacă găseam autorii în dosare și rezolvam cazuri deosebite, stăteau la pândă, se duceau să urmărească pe camerele video să vadă dacă am respectat procedurile. Sindicaliștii au dreptate. Asta se numește șicanare, cum e în trafic. Acum pot să vorbesc, nu mă mai poate cerceta nimeni disciplinar. Și pot prezenta documente oricând.

A consemnat Cristina Mircea