Pianistul Daniel Ciobanu revine acasă, în Piatra-Neamț, cu un proiect de mare amploare ce readuce în atenția publicului o altă față a muzicii clasice. Master Series: „Brâncuși – Sunetul formei pure” – un proiect, 5 concerte camerale și simfonice, 5 instrumente Stradivarius de muzicalitatea cărora se vor bucura cei care aleg să celebreze prin participarea la evenimente, cei 150 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși. Evenimentul este organizat de Asociația CiobART și co-finanţat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) în SESIUNEA II/ 2026*. Biletele sunt puse în vânzare prin rețeaua Eventim.
Primele două evenimente din proiect vor avea loc pe 13 și pe 14 septembrie 2026, după cum urmează:
13 septembrie 2026 | ora 20:00 | The Library Bar Piatra Neamț
„Masa tăcerii – Recital de pian” – DANIEL CIOBANU
MASA TĂCERII — muzica dintre forme
Există o idee profund brâncușiană care traversează acest recital: forma nu se construiește prin adăugare, ci prin eliminare. În Masa Tăcerii, cercul devine spațiul unei întâlniri, iar ritmul, proporția și tăcerea capătă aceeași importanță ca materia. La fel, muzica acestei seri caută esența: de la focul instinctiv al lui Manuel de Falla și abisul tăcut al lui Beethoven, la dansul lui Ceaikovski, simplitatea suspendată a lui Satie, violența lui Prokofiev și vertijul lui Liszt.
Cu Rzewski, pianul devine fabrică, muncă și protest, pentru ca în final, Bach/Mehldau să închidă cercul dintre tradiție și reinventare. Brâncuși a făcut piatra modernă; Mehldau face ca Bach să sune ca și cum ar fi fost inventat astăzi. Poate că Masa Tăcerii nu ne cere, de fapt, să tăcem, ci să stăm împreună suficient de mult încât să auzim muzica dintre forme — ceea ce se naște între trecut și viitor, între sunet și tăcere, între noi.
PROGRAM
- Manuel de Falla (1876–1946)
- Dans ritual al focului (Danza ritual del fuego)
- Ludwig van Beethoven (1770–1827)
- Sonata pentru pian nr. 14 în do diez minor, op. 27 nr. 2, „Sonata Lunii” – partea I
- Piotr Ilici Ceaikovski (1840–1893) / Mihail Pletnev (n. 1957)
- Pas de Deux
- Erik Satie (1866–1925)
- Gnossienne
- Serghei Prokofiev (1891–1953)
- Suggestion diabolique, op. 4 nr. 4
- Franz Liszt (1811–1886)
- Mephisto Waltz nr. 1
- Frederic Rzewski (1938–2021)
- Winnsboro Cotton Mill Blues
- Johann Sebastian Bach (1685–1750) / Brad Mehldau (n. 1970)
14 septembrie 2026 | ora 20:00 | Sala Mare a Teatrului Tineretului Piatra Neamț
„Sărutul – Recital duo vioară și pian” – LINUS ROTH (Germania) & GIUSEPPE ANDALORO (Italia)
SĂRUTUL — un concert despre întâlnirea esențială
Brâncuși a redus iubirea la forma ei esențială. În Sărutul, două figuri nu mai sunt două personaje, ci două forme care, atingându-se, devin aproape una singură. Aceeași idee traversează acest recital: ce rămâne atunci când îndepărtezi tot ceea ce este inutil — din iubire, din memorie, din identitate, din muzică? De la focul și instinctul lui Manuel de Falla, la arhitectura sonoră a lui Bach, singurătatea viorii lui Ysaÿe și intimitatea lui Brahms, programul urmărește drumul de la pasiune la esență, de la singurătate la întâlnire.
În Sonata pentru vioară și pian nr. 3 de Brahms, întâlnirea devine reală: două voci distincte care nu își pierd identitatea, dar construiesc împreună un spațiu comun. Iar Weinberg readuce, prin Dansurile moldovenești, muzica la corp, dans și memorie — la rădăcinile unui spațiu est-european pe care Brâncuși l-a transformat în limbaj universal. Poate că aici se află, de fapt, Sărutul: nu în reprezentarea iubirii, ci în momentul în care două lumi se apropie atât de mult încât limita dintre ele începe să dispară. Brâncuși a sculptat această întâlnire în piatră. Muzica o face să existe în timp.
PROGRAM
- Manuel de Falla (1876–1946)
- La vida breve – Dans spaniol nr. 1, ar. Fritz Kreisler
- Johann Sebastian Bach (1685–1750)
- Fantezia cromatică și Fugă în re minor, BWV 903
- Eugène Ysaÿe (1858–1931)
- Sonata pentru vioară solo nr. 3 în re minor, op. 27
- Johannes Brahms (1833–1897)
- Intermezzo nr. 2 în La major, op. 118
- Johannes Brahms (1833–1897)
- Sonata pentru vioară și pian nr. 3 în re minor, op. 108
- Mieczysław Weinberg (1919–1996)
- Dansuri moldovenești, op. 47, nr. 1
Discursul directorului artistic, Daniel Ciobanu
MASTER SERIES este, pentru mine, mai mult decât o serie de concerte. Este un proiect despre întoarcere, responsabilitate și curajul de a construi ceva acolo unde, de prea multe ori, ne-am obișnuit să spunem că „nu se poate”.
M-am născut și m-am format la Piatra-Neamț, iar apoi am plecat. Am avut șansa să studiez, să cânt și să trăiesc în unele dintre marile centre culturale europene și să intru în contact cu un sistem cultural în care accesul la artă de calitate nu este considerat un lux, ci o parte firească a vieții. Tocmai această experiență m-a făcut să privesc diferit orașul din care am plecat. Nu vreau să mă întorc aici doar pentru a aduce câteva nume importante și a bifa câteva seri de concert. Vreau să creez continuitate.
Cred că un oraș nu devine relevant cultural pentru că are, din când în când, un eveniment important. Devine relevant atunci când cultura începe să facă parte din ritmul lui. Când oamenii știu că se întâmplă ceva și luna viitoare, și peste două luni, și anul viitor. Când un copil care studiază vioara la Piatra-Neamț poate întâlni un mare violonist internațional fără să fie nevoie să plece din oraș. Când publicul nu mai percepe muzica clasică drept un eveniment excepțional, ci drept o parte firească a vieții sale.
MASTER SERIES este încercarea mea de a începe această schimbare.
În 2026 celebrăm 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși. Pentru România, este un moment extraordinar de sărbătoare și, în același timp, o ocazie de a ne întreba ce facem astăzi cu moștenirea lui. Pentru mine, Brâncuși nu poate fi redus la o imagine, la o sculptură sau la un nume pe care îl folosim pentru a legitima un proiect cultural. Brâncuși reprezintă o formă de libertate. A avut curajul să elimine tot ceea ce era inutil, să caute esența și să transforme ceva profund românesc într-un limbaj pe care lumea întreagă l-a putut înțelege.
Asta vreau să facem și aici: să pornim de la ceea ce avem și să gândim fără complexe în raport cu lumea.
De aceea MASTER SERIES nu este construit ca un festival care apare pentru câteva zile și apoi dispare. Este o stagiune. Cinci concerte, cinci spații, cinci perspective asupra lui Brâncuși și, în același timp, asupra muzicii. „Masa Tăcerii”, „Sărutul”, „Coloana Infinitului”, „Măiastra” și „Muza adormită” nu sunt simple titluri. Sunt puncte de plecare pentru o dramaturgie care merge de la tăcere la apropiere, de la individ la comunitate, de la verticalitate la zbor și, în final, la contemplație.
Și am ales să nu facem toate acestea într-o sală convențională.
Nu pentru că avem ceva împotriva sălilor de concert, ci pentru că nu cred că muzica trebuie să depindă de ele.
Un bar poate deveni spațiu de ascultare. O bibliotecă poate deveni sală de concert. Un cinematograf poate deveni spațiul unei experiențe orchestrale. Un teatru poate deveni locul unei întâlniri intime între două instrumente. Nu vreau să schimb muzica pentru a o face mai accesibilă. Vreau să schimb distanța dintre muzică și public.
Pentru mine, acesta este unul dintre marile paradoxuri ale muzicii clasice de astăzi: avem unele dintre cele mai extraordinare opere create vreodată, dar încă le prezentăm, uneori, într-un mod care îi face pe oameni să creadă că nu le aparțin. Eu refuz această idee. Muzica clasică nu este proprietatea unei elite. Este patrimoniul nostru comun.
Și dacă vrem ca ea să aibă un viitor, trebuie să avem curajul să o scoatem din zona de confort. Să o punem în dialog cu tehnologia, cu alte arte, cu spațiile contemporane și, mai ales, cu oamenii care încă nu au descoperit-o.
De aceea există și componenta de inteligență artificială, de aceea există video mapping-ul, de aceea există componenta educațională și de aceea aducem artiști internaționali și instrumente de patrimoniu precum viorile Stradivarius la Piatra-Neamț.
Dar, dincolo de toate aceste elemente, rămâne un lucru foarte simplu: sunetul.
Nu vreau să folosim tehnologia ca să ascundem muzica. Nu vreau să folosim Brâncuși ca să decorăm muzica. Nu vreau să folosim artiști internaționali ca să impresionăm publicul. Vreau ca toate aceste elemente să servească unei singure experiențe: întâlnirea reală dintre om și artă.
Pentru că, în final, acesta este lucrul în care cred cel mai mult ca artist și ca director artistic: arta nu trebuie simplificată pentru a fi înțeleasă. Trebuie prezentată suficient de bine pentru a putea fi simțită oriunde.
MASTER SERIES este, pentru mine, și un pariu cu orașul Piatra-Neamț.
Un pariu că putem avea ambiții culturale mai mari decât ne-am obișnuit. Că nu trebuie să acceptăm ideea că lucrurile importante se întâmplă întotdeauna în altă parte. Că putem invita lumea aici, în loc să trimitem mereu oamenii să o caute în altă parte.
Am plecat din Piatra-Neamț pentru a vedea lumea.
Acum vreau să aduc o parte din acea lume acasă.
Acesta este MASTER SERIES.
O stagiune.
Un experiment.
Un gest de întoarcere.
Și, poate cel mai important, o declarație de încredere într-un oraș care poate mai mult decât i s-a cerut până acum.
__________________________________________________________
*Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național (AFCN). AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
