Între pericol, disciplină și lecții de viață greu de imaginat, comisar șef de poliție Cristi Pavelescu a trăit, în perioada 2025–2026, timp de 12 luni, una dintre cele mai intense experiențe ale carierei sale: o misiune ONU în Republica Centrafricană, considerată printre cele mai dificile din lume. Dincolo de uniformă și pregătirea tactică, experiența l-a adus față în față cu oameni, povești și momente care i-au rămas definitiv în suflet.
„Când am aflat că am fost selectat pentru misiunea ONU din Republica Centrafricană, după testele susținute cu echipa de examinare de la New York, am simțit că toată munca mea de până atunci a avut un sens. Selecția a fost extrem de grea, iar faptul că doar patru români au trecut mai departe spune multe despre nivelul cerut acolo”.
Comisar șef de poliție Cristi Pavelescu ne vorbește despre experiența trăită în perioada 2025–2026 ca despre una care l-a schimbat profund, atât profesional, cât și uman. Misiunea ONU din Republica Centrafricană este considerată una dintre cele mai dificile și periculoase din lume, din cauza contextului post-conflict, a climatului greu de suportat și a pericolelor permanente din teren.
„Nu era vorba doar despre arme sau despre riscul unor conflicte spontane. Acolo înveți că pericolul poate veni din orice – de la o zonă instabilă, până la roiuri de țânțari sau reptile, inclusive specii veninoase, ascunse unde nu te aștepți. Trăiești într-o stare continuă de vigilență”.
Primele momente petrecute în Republica Centrafricană au fost greu de uitat. „Când am coborât din avion am simțit efectiv că ne iau foc plămânii. Umiditatea este extrem de mare, iar temperaturile sunt constant între 30 și 40 de grade”.
Ajuns în misiune, experiența acumulată în cadrul Serviciului Pregătire Profesională Neamț l-a recomandat imediat pentru rolul de formator al unităților FPU, considerate brațul de intervenție al misiunii ONU.
„Am lucrat 15 unități diferite, fiecare cu aproximativ 180 de oameni, dispuse pe tot teritoriul țării, astfel că în mod frecvent călătoream cu avioanele UN. Îi pregăteam pentru situații limită: protecția înaltelor personalități, progresie tactică, instrucția tragerii, primul ajutor în câmp operațional. Era genul de muncă unde știi că fiecare exercițiu poate face diferența între viață și moarte”.
Distanțele dintre unități erau uriașe, iar infrastructura aproape inexistentă. Republica Centrafricană are aproximativ 622.000 de kilometri pătrați, aproape dublu față de suprafața României, iar deplasările deveneau adesea adevărate provocări logistice.
„Traficul era infernal, extrem de aglomerat și haotic, fără reguli de circulație. Motocicliștii erau pretutindeni, nu purtau căști, iar dacă vedeai o cască era clar o excepție. Am văzut și șase oameni pe o motocicletă, iar colegii mei chiar nouă persoane. Transportau pe ele absolut orice, chiar și lucruri evident agabaritice”.
Dincolo de pregătirea tactică și responsabilitatea uriașă, experiența multiculturală a fost una care l-a impresionat profund.
„Într-o singură zi puteai lucra cot la cot cu oameni din Camerun, Congo, Mauritania, Egipt, Rwanda, Djibuti sau Indonezia. Culturi complet diferite, moduri diferite de a vedea lumea, dar aceeași dorință de a face bine și de a-ți duce misiunea până la capăt. Le ofeream din experiența mea, dar sincer să fiu, și eu am învățat enorm de la ei”.
Dintre toate experiențele trăite acolo, una i-a rămas întipărită cel mai puternic în minte.
„Am întâlnit un bărbat care își pierduse un picior după explozia unei mine. Avea în jur de 40 de ani și, deși se deplasa în cârje, repara motociclete zi de zi, cu niște unelte rudimentare, doar ca să poată trăi. M-a impresionat enorm. Noi, de multe ori, ne plângem pentru lucruri mici, iar omul acela lupta în fiecare zi cu o demnitate incredibilă”.
La plecarea din misiune, Cristi și colegii lui au simțit că nu pot pleca fără să lase ceva în urmă.
„I-am lăsat hainele și lucrurile pe care le aveam acolo, câteva obiecte de uz gospodăresc, bani… tot ce am simțit că i-ar putea fi de folos. Dar, sincer, cred că el ne-a oferit nouă mai mult decât am reușit noi să-i oferim lui. Ne-a dat o lecție despre voință, despre curaj și despre ce înseamnă să mergi mai departe indiferent cât de greu îți este”.
Cariera lui Cristi Pavelescu înseamnă însă mult mai mult decât această misiune ONU. În perioada 2013–2014 a participat la misiuni operative în Franța, în cadrul unor acțiuni pentru combaterea criminalității comise de resortisanții români.
A devenit polițist în anul 2001, activând inițial în mediul rural, apoi în cadrul SAS Neamț, iar ulterior ca șef al Serviciului Pregătire Profesională Neamț.
Absolvent al Academiei de Poliție și originar din Piatra-Neamț, Cristi Pavelescu spune că experiențele trăite de-a lungul carierei l-au învățat că adevărata forță a unui om nu stă doar în pregătirea profesională, ci și în capacitatea de a rămâne uman în cele mai dificile momente.
